Câinii au capacitatea de a recunoaște emoțiile umane. Ce spun studiile: „Ei au evoluat cu noi și pot comunica”

O analiză a creierului câinilor a dezvăluit că „cel mai bun prieten al omului” poate distinge emoțiile de pe fețele oamenilor, au descoperit cercetătorii de la Universitatea din Viena, oferind ceea ce au descris drept prima dovadă din istorie a unei astfel de abilități.

Câinii pot citi emoții umane/sursă foto: arhivă

Descoperirile cercetătorilor

În cadrul studiului, cercetătorii au folosit învățarea automată pentru a analiza scanările cerebrale ale a 12 câini în timp ce animalele priveau imagini cu fețe umane care exprimau diferite emoții, a precizat universitatea într-un comunicat de presă publicat marți, potrivit Reuters.

Cercetătorii au descoperit că regiunile cerebrale asociate cu funcțiile cognitive superioare și cu procesarea recompenselor- cortexul temporal și nucleul caudat- erau activate doar de imaginile unor străini fericiți.

Furia, frica și tristețea nu au declanșat activitatea acestor regiuni, potrivit studiului, publicat luni în revista iScience a editurii Cell Press.

Cu toate acestea, atunci când cercetătorii au analizat creierul în ansamblu, au descoperit modele distincte de activitate care diferențiau frica de furie și tristețe, oferind prima dovadă că câinii pot distinge anumite expresii faciale negative.

Cum comunică câinii cu stăpânii

„Câinii au evoluat alături de noi pentru a ne înțelege expresiile și a coopera cu noi, iar recunoașterea acestui fapt poate schimba modul în care comunicăm cu ei și avem grijă de ei”, a declarat autoarea principală, Laura Cuaya.

Cercetătorii intenționează să studieze în continuare modul în care câinii integrează alte indicii, inclusiv limbajul corporal, nuanțele vocale și mirosul, pentru a-i interpreta pe oamenii din jurul lor.

De asemenea, speră să compare modul în care creierul uman și cel canin procesează aceleași semnale emoționale.

Cercetătorii au adăugat că participanții la studiu erau toți animale de companie provenind din familii iubitoare și au avertizat că câinii care nu se află în astfel de medii ar putea reacționa diferit la indiciile emoționale umane.

Experimentul făcut de cercetători

Într-un articol publicat în revista iScience, Cuaya și colegii săi relatează modul în care au lucrat cu câini de companie care fuseseră dresați să stea nemișcați, în stare de veghe și fără a fi imobilizați, în interiorul unui aparat RMN, potrivit publicației The Guardian.

În primul experiment, celor opt câini li s-au prezentat cinci seturi de fețe fericite și cinci seturi de fețe neutre. Fiecare set conținea patru fotografii ale unor persoane necunoscute câinelui, dar de același sex cu îngrijitorul principal al acestuia. Procedura a fost repetată de cinci ori pentru fiecare câine.

Rezultatele au relevat o activitate crescută în anumite zone ale creierului atunci când câinilor li s-au arătat fețe fericite, comparativ cu cele neutre.

Cuaya a afirmat că aceste zone erau asociate cu procesarea vizuală superioară, procesarea socială și procesarea recompenselor – ceea ce sugerează că câinele procesa ceva pozitiv.

Dr. Raúl Hernández Pérez, primul autor al studiului, a declarat însă că rezultatele au ridicat o altă întrebare: „Nu știm dacă aceste regiuni sunt legate doar de fețele fericite sau de fețele emoționale în general”.

Echipa a efectuat apoi un al doilea experiment RMN la care au participat 12 câini. Fiecăruia i s-au arătat noi seturi de fețe umane necunoscute, atât masculine, cât și feminine, care de data aceasta prezentau patru expresii diferite: fericire, tristețe, frică și furie.

Cercetătorii au folosit învățarea automată pentru a analiza activitatea din aceleași regiuni cerebrale identificate în primul experiment, descoperind că această activitate putea distinge fețele fericite de fiecare expresie negativă – dar nu putea face diferența între diferite tipuri de fețe nefericite.

Cu toate acestea, atunci când echipa a analizat activitatea din întregul creier al câinelui, a constatat că era posibil să se facă distincția între fețele triste și cele înspăimântate, precum și între fețele furioase și cele înspăimântate – cu diferențe de activitate în diferite părți ale creierului – dar nu și între fețele furioase și cele triste.

Autorii au afirmat că ar putea fi mai dificil pentru câini să distingă două expresii faciale umane dacă ambele ar fi negative sau ambele pozitive, iar câinii ar putea avea nevoie și de informații suplimentare – precum limbajul corporal – pentru a distinge furia de tristețe.