Care au fost motivele reale ale Revoluției din 1821. Tudor Vladimirescu, omul boierilor, își dorea puterea absolută
Revoluția din 1821, condusă de Tudor Vladimirescu, este adesea prezentată drept o mișcare socială, pornită din dorința țăranilor de a scăpa de opresiunea boierilor. Totuși, analiza mai profundă a evenimentelor din acea perioadă relevă că adevăratele motive ale acestei răscoale sunt mult mai complexe, având în vedere contextul politic internațional și ambițiile personale ale lui Tudor Vladimirescu.
În fond, Tudor Vladimirescu nu a fost doar un lider al țărănimii aflate sub jugul boierimii, ci mai degrabă un jucător strategic în cadrul unui plan mult mai amplu, care implica atât mișcări politice interne, cât și interese externe legate de eliberarea Greciei de sub stăpânirea otomană. Deși revoluția a fost prezentată ca un act de răzbunare a țăranilor, realitatea este că Tudor a fost mai degrabă un instrument al boierilor și al mișcării Eteria, care urmărea un scop mult mai mare: eliberarea și independența națională.
Tudor Vladimirescu și strategia Eterei
Începutul secolului al XIX-lea găsește Principatele Române sub controlul fanarioților, care, fiind loiali otomanilor, exploatau fără milă resursele regiunii pentru a sprijini imperiul otoman. Acest regim era intens contestat de boierii locali, care simțeau că grecii și albanezii au preluat tot controlul politic și economic, marginalizându-i pe românii autentici.
Gruparea de boieri patrioți, cunoscută sub numele de "partida națională", a început să caute oportunități pentru a scăpa de jugul fanariot și otoman, cu speranța că Rusia, un aliat tradițional al ortodoxismului, ar sprijini o astfel de mișcare. În paralel, în Grecia, Eteria, o organizație secretă grecească, pregătea revoluția pentru eliberarea Greciei cu sprijinul rușilor.
În acest context, Eteria l-a contactat pe Tudor Vladimirescu și l-a implicat într-o înțelegere secretă. Misiunea lui Tudor era să creeze o diversiune în Principate, având ca scop păcălirea autorităților otomane pentru a permite mișcarea de eliberare a Greciei. Așadar, revolta lui Tudor nu a fost un simplu act de rebeliune al țăranilor împotriva boierilor, ci mai degrabă o mișcare politică, în care Tudor a devenit o marionetă a intereselor externe și interne.
Boierii și dorința de a scăpa de greci
Pe măsură ce Tudor Vladimirescu își aduna sprijinul, a fost clar că, deși a fost promovat ca un lider al țăranilor, adevărații săi susținători erau boierii. Aceștia își doreau să scape de rivalii lor greci și să-și recâștige puterea pierdută în fața fanarioților. Tudor a fost ales de marii boieri, precum Grigore Brâncoveanu, Grigore Ghica și Barbu Văcărescu, să ridice „norodul” împotriva grecilor și otomanilor. Însă Tudor nu doar că a răspuns apelului boierilor, dar și-a dorit să câștige puterea supremă în Valahia, convins fiind că sprijinul masiv al „norodului” i-ar putea asigura acest lucru.
Unul dintre cele mai importante acte ale Revoluției de la 1821 a fost Proclamația de la Padeș. Deși aceasta a fost prezentată drept un manifest al lui Tudor Vladimirescu pentru emanciparea țăranilor, în realitate, Proclamația avea un dublu rol: să mobilizeze populația și să pună presiune asupra boierilor care nu se alăturaseră mișcării. Tudor promova, prin acest document, ideea unui „nou început” pentru țară, în care elitele politice și religioase erau acuzate de jefuirea poporului. Aceasta a fost o tentativă de a câștiga sprijinul populației, dar și o modalitate de a controla boierimea care nu se supusese încă noilor ordine.
Dorința arzătoare de putere absolută a lui Tudor Vladimirescu
De-a lungul revoluției, Tudor Vladimirescu și-a dat seama că nu mai poate rămâne doar un instrument al boierilor sau al Eteriei. Având în spate o armată formată din panduri și moșneni, Tudor s-a ambiționat să obțină puterea supremă. Istoricii sugerează că, la un moment dat, Tudor și-ar fi dorit să devină conducătorul Valahiei, având o bază de susținători largă și dorind să-și pună în aplicare viziunea personală de guvernare. Deși inițial doar un „sluger” al boierilor, Tudor ajunsese să creadă că legitimitatea sa venea din sprijinul popular, nu din autoritatea boierească, scriu cei de la Adevărul.
Visul de mărire al lui Tudor Vladimirescu și speranțele de eliberare ale Eteriei au fost spulberate atunci când sprijinul rus a dispărut. Țarul Rusiei s-a retras, iar autoritățile otomane au avut undă verde pentru a interveni. În acel moment, Tudor și eteriștii au pierdut lupta, iar Revoluția de la 1821 s-a încheiat în eșec.
