Care era orașul unde Carol I a vrut să construiască Peleșul, dar nu a reușit. Motivul ciudat din cauza căruia reședința de vară a ajuns la Sinaia
Regele Carol I a petrecut mult timp căutând locația ideală pentru reședința de vară a familiei regale, iar Sinaia nu a fost prima sa alegere. Inițial, el a explorat zone din Vrancea și alte locuri din România, dar adevărata sa fascinație era pentru ținuturile muscelene, pe care le vizitase frecvent.
Cea dintâi opțiune a regelui a fost Câmpulung, un oraș din Muscel, însă planul său nu a putut fi dus la îndeplinire. potrivit Historia.
De ce Palatul Peleș nu a fost construit în prosperul Câmpulung Muscel de atunci
Povestea pe care o veți auzi nu este o legendă sau un scenariu de film, ci un fapt istoric autentic, petrecut în urmă cu aproape 150 de ani. Regele Carol I dorea să-și construiască reședința de vară la Câmpulung Muscel, însă moșnenii, proprietarii de terenuri din zonă, s-au opus și nu au dorit să-i vândă pământ.
Deși regele era dispus să ofere o sumă substanțială, aceștia au refuzat, fiind fideli vechilor lor tradiții de a nu vinde pământul străinilor. Regele, respectând hotărârea comunității, a ales în cele din urmă Sinaia, unde a ridicat Palatul Peleș.
Un episod interesant din acest eveniment, conform istoriei orale, sugerează că în cadrul unei cine cu fruntașii locali, protopopul din Câmpulung, Dimitrie Ionescu Mirea, a fost însărcinat să aducă la cunoștința moșnenilor dorința regelui de a achiziționa teren pentru a-și construi castelul.
Cel mai probabil, Ion Kalinderu, unul dintre consilierii de încredere ai regelui, a fost cel care a intermediat negocierile. Zona aleasă era una liniștită, situată în sudul orașului, aproape de drumul către București, sub o colină unde se afla schitul Flămânda, și care era înconjurată de dealuri împădurite.
Construcția castelului în acea locație ar fi fost destul de ușor de realizat, fără necesitatea unor amenajări complicate de infrastructură, și s-ar fi potrivit perfect cu spiritul econom al regelui.
În plus, orașul Câmpulung, capitala județului Muscel, era bine dezvoltat, cu un aer boem și plin de viață datorită vilegiaturiștilor care veneau în special vara pentru a se bucura de hotelurile, cafenelele și renumitul „Bulevard Pardon” sau „Grădina Publică Mersi”.
Alegerea regelui ar fi adus beneficii semnificative pentru oraș, nu doar prin crearea de locuri de muncă și cererea de resurse locale precum piatra, varul și lemnul, ci și prin impulsionarea dezvoltării urbane și sociale, transformând Câmpulung într-o veritabilă capitală de vară a României.
Oamenii nu au fost de acord să-și părăsească casele
Cu toate acestea, moșnenii, organizați în obști – comunități de proprietari de terenuri și păduri, respectau cu strictețe cutumele lor străvechi. O regulă sacră, transmisă din generație în generație, le interzicea să vândă pământ străinilor, indiferent de rangul acestora, chiar dacă ar fi fost vorba despre însuși domnitorul.
Astfel, refuzul lor a venit ca o surpriză, mai ales că majoritatea acestor țărani nu știau carte și nu puteau înțelege importanța pe termen lung a unei asemenea decizii.
Această întâmplare continuă să fie un subiect de mirare până în zilele noastre și este menționată în Monografia Câmpulungului, unde preotul Răuțescu, citându-l pe D.A. Sturdza, consemnează:
„Vodă Carol ar fi vrut să-şi facă în Câmpulung reşedinţa sa de vară, dar negăsind aici bunăvoinţă şi inimi înţelegătoare, a renunţat. La scurt timp după aceasta, a fost aleasă Sinaia şi s-au pus acolo temeliile Castelului Peleş. Câtă deosebire este astăzi între Sinaia şi între Câmpulung!”
