Ce se află de fapt sub metroul de la Gara de Nord. Misterul peste care trec sute de mii oameni în fiecare zi
Este una dintre cele mai intens tranzitate gări, unde mii de persoane trec zilnic fără a știi, de fapt, ce secret ascunde acest loc. Tot adevărul, îl aflăm chiar acum!
Ei bine, Gara de Nord a fost inaugurată în anul 1989, însă primul țăruș a fost bătut prima dată în 1975. Pe atunci existau 6 stații care făceau legătura între gară și Distor 2 pe Magistrala 3: Piața Victoriei 1, Ștefan cel mare, Obor, Piața Iancului, Piața Muncii și Dristor 2. Unul dintre cei cinci ingineri aleși de Nicolae Ceaușescu pentru a-i îndeplini visul de a avea un metrou realizat sută la sută românesc este Octavian Udriște, de altfel și singurul dintre acești profesioniști care a rămas în viață. Ingerul a povestit într-un interviu pentru Gândul secretele metrourilor din București și a dezvăluit adevărul despre Gara de Nord.
Ce se află sub Gara de Nord
Octavian Udriștre spune că sub Gara de Nord mai există o altă stație, umplută cu pământ, acesta fiind motivul pentru care unele vagoane scârțâie când trec prin acea zonă.
„Nicolae Ceaușescu s-a mai amestecat undeva. Inițial, Magistrala I Republica – Crângași – Gara de Nord trebuia să se oprească la Gară. De acolo pleca alta Grivița, Titulescu și să se ducă spre Pantelimon. Ceaușescu a zis clar «doar o singură stație, cum două, trenul să meargă în continuare! O singură stație, că eu am fost și cu mașina, și pe jos, și am luat-o pe Polizu, și se poate»”, mai spune Udriște.
Explicația este că la Gara de Nord nu s-a putut construi sub clădiri din cauza terenului nisipos și al pânzei freatice.
„Metroul s-a făcut pe sub strada Polizu și acolo este o curbă de 90 metri care scârțâie, pentru că este prea strâmtă și nici nu au vrut să pună ungătoare. Dar uite așa s-a realizat metroul,și ne mândrim cu el”, a mai adăugat Udriște.
Octavian Udriște a împlinit recent 86 de ani, iar pasiunea pentru trenuri spune că deprins-o din copilărie atunci când a descoperit Mocănița, în Vijnița, în localitatea bunii. Atunci și-a dat seama că asta trebuie să facă. În `58 a terminat secția de locomotive, de la Institutul de Căi Ferate București, Facultatea de Mecanică – Secția Locomotive. După ce a fost repartizat la depoul triaj a ajuns la Brașov. Acolo a început stagiile pe locomotivă: lăcătuș, electrician, fochist la manevră, iar visul său din copilăria căpăta o formă tot mai clară.
„Începuturile mele feroviare datează din anii 1929, cu Mocănița. În continuare, am dat la Institutul de Căi Ferate, care era înființat după modelul sovietic, cu cinci facultăți. Eu am mers la Mecanică, secția locomotive. Când am terminat școala în anii `52, mama, care era nemțoaică, mă îmbrăca nemțește și îmi punea pe cap o șapcă de schior, tip nemțesc. La școală, mi-a confiscat-o directorul, pentru că în opinia sa era fascistă. Relația proastă pe care am avut-o cu conducerea școlii a făcut să nu fiu repartizat la învățământ superior, așa că am fost repartizat la 17 ani ca tehnician la întreprinderea regională de electricitate Sibiu”,povestește Udriște, potrivit sursei citate.
