„Ciuperca“ din lemnăria Castelului Peleş care l-a făcut pe Ceauşescu să nu-şi mai facă reşedinţă de protocol. O poveste puțin cunoscută din epoca comunistă
Oricine vizitează România, măcar pentru câteva zile, trebuie să treacă neapărat și pe la Castelul Peleș din Sinaia. Ce mulți nu știu este faptul că această construcție impresionantă a cunoscut o perioadă destul de zbuciumată în perioada comunismului. În 1948, Castelul Peleș a fost închis, din ordinul autorităţilor comuniste. Cum a reuşit o ciupercă să-l facă pe Nicolae Ceauşescu să nu-şi mai facă reşedinţă de protocol la castel?
O poveste a Epocii de Aur relatează despre o tactică iscusită a muzeografilor de la Peleş de a ţine la distanţă de castel cuplul Ceauşescu, pasionat de demolări şi reamenajări. Spaima de boală a acestora a fost speculată prin prezenţa unei ciuperci în tâmplăria Castelului Peleş.
Închis în 1948, din ordinul autorităţilor comuniste, Castelul Peleş, fosta reşedinţă de vară a Casei Regale clădită de Carol I, a rămas şi fără multe dintre colecţiile preţioase de pictură, mobilă şi cărţi, care au fost transferate la Muzeul de Artă din Capitală. Era doar începutul unei perioade destul de tulburate pe care o va cunoaşte Peleşul în vremea comunismului.
„Ciuperca“ din lemnăria Castelului Peleș
Având funcţionalitate de muzeu încă din timpul lui Carol I, Peleşul îşi recapătă această menire în 1953. În schimb, conform istoriei oficiale a castelului, o altă parte a domeniului regal, adică Pelişorul, reşedinţa lui Ferdinand I şi a reginei Maria, Foişorul şi fosta Casă de vânătoare vor deveni case de creaţie şi odihnă pentru scriitorii, muzicologii şi artiştii plastici agreeaţi de regimul comunist.
Două decenii mai târziu, în anul 1975, starea de conservare tot mai gravă a clădirii impune închiderea Peleşului şi evacuarea unei părţi importante a patrimoniului muzeal. Concomitent cu lucrările ample de restaurare, castelul adăposteşte, până în 1989, o serie de vizite de şefi de stat, redevind muzeu public abia după 1989.
Un spațiu perfect operațional, luxos și captivant, Castelul Peleş nu a părut, în mod paradoxal, pe placul cuplului Elena și Nicolae Ceaușescu, care l-au vizitat destul de rar. O istorisire din anii ’80 spune că, pentru aceasta, ar exista și o explicație.
Soții Ceaușescu ar fi dorit inițial să-și stabilească o reședință de protocol la Peleş, situație care a fost înțeleasă perfect de muzeografi din perspectiva dezastrului la care s-ar fi ajuns prin îndeplinirea acestei dorințe. Primul cuplu al țării era pasionat de schimbări și demolări, după propriul gust, iar aceasta ar fi însemnat, pentru superbul castel proiectat de vestiți arhitecți ai secolului trecut, o ciuntire și cine știe ce alte grozăvii arhitecturale.
Așa că, potrivit legendei, muzeografii i-au „speriat“ spunându-le că în interiorul Castelului este o ciupercă ce atacă elementele de lemnărie, dar este și foarte nocivă omului. Strategia a speculat inteligent teama de boală a acestora, în epocă circulând și alte povești potrivit cărora Ceaușescu purta hainele o singură dată, după care erau arse, din teama de microbi sau că dictatorul ar fi avut în permanență cu el un contor Geiger-Muller pentru că îi era teamă să nu fie iradiat de agenții sovietici.
Elena Ceaușescu și pernele brodate cu fir de aur și argint
Situația expusă nu era chiar departe de realitate, deoarece o ciupercă chiar atacase grinzile edificiului, din cauza umezelii și a neaerisirii, acesta fiind și motivul pentru care au fost inițiate, în 1975, masivele lucrări de restaurare în timpul cărora au fost înlocuite structura de rezistență din holul de onoare și din sufrageria de la parter.
Precauți, soții Ceaușescu au petrecut o singură noapte la castel, dormind în Foișor. Se zice că din ordinul Elenei Ceaușescu, au fost aduse șase perne brodate cu fir de argint și aur. Valoarea uneia singure era cât a unui autoturism Dacia, la vremea respectivă, adică 70.000 lei vechi.
Se mai spune că atâta spaimă le-a fost soților Ceaușescu de ciupercă încât nu se mai plimbau nici prin zona de pădurea învecinată cu Peleşul.
Cu toate că nu a mai fost utilizat drept reședință, Castelul Peleş a fost spațiu de protocol în timpul comunismului. La Sinaia, Ceaușescu a organizat vizite pentru politicieni și șefi de stat, printre cei mai importanți ai vremii, Gerald Ford, președintele Statelor Unite, Iosip Tito, președintele Iugoslaviei, „omologul bulgar” Todor Jivkov, liderul est-german Erich Honecker sau colonelul libian Muammar Gaddafi.
În 1975, după un dejun cu Ceaușescu în trenul regal și o primire entuziastă la Sinaia, Gerald Ford a semnat, în sala maură de la Castelul Peleş, acordarea „Clauzei națiunii celei mai favorizate“ României.
Se mai zice că, după această vizită, influențat de entuziasmul lui Ford în legătură cu Sinaia și Peleş, Ceaușescu ar fi decis să scoată fosta reședință regală din circuitul public și abia atunci să aloce fondurile necesare pentru reparațiile capitale, potrivit adevărul.ro.
