Domnitorul care a fugit cu 40 de căruțe pline cu bani. A fost nepotul unui important conducător
Unul dintre cei mai infami și detestați voievozi, care a stat pe tronul Moldovei timp de trei ani, a fost fiul lui Petru Rareș și al Ecaterinei Weiss, nepot al lui Ștefan cel Mare, Iancu Sasul, cunoscut pe numele de domnie și ca Ioan al V-lea. De altfel, a fost și singurul sas care a ajuns domnitor al Moldovei.
Iancu Sasul a domnit în Moldova în anii 1579-1582. Era fiul lui Petru Rareș și Ecaterina Weiss, o nemțoaică din Brașov. Cunoscut pe numele de domnie și ca Ioan al V-lea, el a fost unul dintre cei mai detestați domnitori din istoria Moldovei.
Tânărul Iancu ar fi putut avea o cu totul altă viață dacă mama sa nu i-ar fi dezvăluit la o vârstă fragedă secretul nașterii sale și originile nobile ale tatălui său. Ei bine, a aflat acest lucru și, pe măsură ce a crescut, a renunțat la moștenirea sa din familia Weiss și a călătorit la Constantinopol pentru a încerca să preia tronul.
Cum a ajuns pe tronul Moldovei
Pentru a-și atinge scopul, el a conceput un plan detaliat. Mai întâi, s-a căsătorit cu o principesă din neamul împărătesc al Paleologilor, și, profitând de poziția slabă a lui Petru Şchiopul, pe atunci domn al Moldovei, a început să se folosească de statutul său de fiu al lui Petru Rareș (deși nelegitim) pentru a se implica în lupta pentru tron.
Deoarece avea nevoie de o sumă mare de bani pentru a reuși, s-a împrumutat masiv, în special de la Bartolomeu Brutti, membru al unei prestigioase aristocrații albaneze, care devenise chiar consilier secret al lui Petru Șchiopul. Iancu Sasul a urcat pe tron în 1579, parțial prin influența surorii sale vitrege, viitoarea doamnă Chiajna, care îl prefera pe el în locul oricui altcuiva să ia domnia.
Pentru a își plăti datoriile, dar și pentru a strânge o avere personală cât mai mare, în postura de domnitor nu s-a remarcat decât prin jafuri şi biruri nemaipomenite, el fiind cel care a inventat şi taxa „văcăritului”. De asemenea, cum era extrem de lacom, a ucis mulţi boieri pentru a le lua averile. Și cum nu era de ajuns, îşi bătea joc de fetele şi nevestele acestora.
Țăranii erau și ei nemulțumiți de lăcomia lui, ceea ce a dus la o revoltă, mulți dintre aceștia au fugit chiar peste Nistru. La aceasta se adăuga și faptul că Iancu Sasul era „eretic” pentru moldoveni și luteran în credința religioasă. În plus, Brutti era mâna dreaptă a domnitorului, responsabil de afacerile financiare ale statului și direct preocupat de colectarea datoriilor și maximizarea profiturilor.
A fugit cu 40 de căruțe pline cu bani
Poziția privilegiată a lui Brutti a nemulțumit-o pe Chiajna, fosta susținătoare a lui Iancu, iar aceasta a călătorit la Constantinopol și a început să-l „sape” pe fratele vitreg, „trăgând sfori” pentru a-l readuce pentru a doua oară pe tron pe Petre Șchiopul.
Complotul Chiajnei este susținut de nemulțumirea boierilor rătăcitori și de relațiile dubioase dintre Iancu și habsburgi, ceea ce duce la decizia Porții de a-l exila și captura pe voievod. Iancu a fugit inițial în Polonia cu 100 de căruțe, dintre care 40 erau pline cu aur. Avea în plan să ajungă în Transilvania, la moșiile pe care le cumpărase nu cu multă vreme înainte. Cu toate acestea, în ciuda previziunii sale, el a fost prins, jefuit de bunurile sale și ucis în Liov în septembrie 1582.
Petru Șchiopul a revenit la conducerea Moldovei, poziție pe care o va acupa încă 9 ani, până la moartea sa, în 1591.
