El transformă gropile din asfalt în opere de artă: „Chiar dacă nu-i place cuiva, tot e o gaură astupată!”
Începând din luna iunie, gropile din asfaltul orășelilui ceh Pardubice s-au transformat în adevărate spații de artă urbană, datorită inițiativei inedite a lui Matěj Krajíček (21 de ani), student la Facultatea de Arte din Ostrava.
Matěj Krajíček: „Nu e vandalism!”
Mozaicurile colorate create de el au atras atenția trecătorilor, dar și a internauților, stârnind numeroase reacții pozitive. Scopul tânărului artist nu este doar de a înfrumuseța orașul, ci și de a provoca o discuție despre ce înseamnă cu adevărat arta stradală.
„Unul dintre obiectivele proiectului este să arăt că arta stradală nu înseamnă automat vandalism”, a explicat Matěj, comform publicației cehe iRozhlas. Lucrările sale pot fi admirate în patru locuri din centrul orașului, în zone cu care are o legătură directă. „De exemplu, mozaicul de lângă Sokolovna e plasat exact pe drumul pe care mergeam zilnic spre liceu”, a mai spus el.
Lucrează ore întregi la operele sale de artă
Proiectul a început inițial în Ostrava, ca parte a lucrării sale de licență, dar a fost continuat în Pardubice, orașul său natal. Realizarea unei mozaic este un proces migălos, care necesită răbdare și atenție la detalii. „Mai întâi curăț groapa, apoi o acopăr cu ciment. Pregătesc adezivul și sparg plăcuțele ceramice în bucăți mici. Multe provin de la târguri de vechituri, dar uneori le cumpăr, mai ales când am nevoie de culori specifice, greu de găsit. Apoi le aranjez bucățică cu bucățică și, la final, aplic chitul de rosturi”, a explicat Matěj.
Deși pare o lucrare simplă, în realitate poate dura ore întregi. „Cel de lângă Sokolovna, de exemplu, m-a ținut ocupat toată ziua. Am început la opt dimineața și am terminat seara, pe la șase. Am plecat cu spatele ars de soare, dar a meritat din plin.” Reacțiile trecătorilor îl motivează: „Îmi place la nebunie când văd oameni zâmbind când trec pe lângă ele. E și asta o formă de «combustibil creativ»”. În același timp, consideră proiectul și un experiment social. „Mă interesează cum reacționează oamenii, orașul, autoritățile. Până la urmă, e o alegere: fie lași o groapă urâtă, fie o acoperi cu ceva care are și funcție estetică, și practică. Chiar dacă nu-i place cuiva, tot e o groapă astupată”.
