Feta, brânza pe care grecii o pun aproape în orice: „A devenit un personaj al mesei.” Ce diferență este față de telemeaua românească

Un român pensionar, stabilit de mai mulți ani în Grecia, a mărturisit pe Facebook că încă de la primele vizite în tavernele locale a fost surprins de prezența brânzei feta. Pentru el, crescut cu telemeaua românească, întâlnirea cu feta a fost o surpriză neașteptată, dar plăcută.

Feta, brânza pe care grecii o pun aproape în orice Foto: Shutterstock

Feta, brânza care domină Grecia

În Grecia, pensionarul român a descoperit o cu totul altă relație cu brânza. Grecii consumă, în medie, peste 12 kilograme de feta pe an, adică aproximativ 33–39 de grame pe zi.

„Când am ajuns în Grecia, am descoperit că telemeaua noastră are aici o rudă care pare să fi pus stăpânire pe întreaga bucătărie. Feta! Aici nu este doar brânză. Este ingredient, garnitură, meze, umplutură, aperitiv și, uneori, chiar vedeta farfuriei.

Grecia are cel mai mare consum de brânză pe cap de locuitor din lume, iar feta reprezintă o parte uriașă din acest consum. Un grec ajunge să consume, în medie, peste 12 kilograme de feta pe an. Dacă împărțim cantitatea, înseamnă aproximativ 33–39 de grame de feta în fiecare zi”, a declarat românul pe Facebook.

Prin comparație, în România consumul total de brânzeturi este de aproximativ 10,4 kilograme pe an, iar telemeaua reprezintă doar 4–5 kilograme din această cantitate. Cu alte cuvinte, un grec mănâncă anual de aproape trei ori mai multă feta decât telemea consumă un român.

„Eu am crescut cu telemeaua românească. O prezență mult mai discretă în bucătăria noastră. La micul dejun, cu pâine și ceai. Vara, fărâmițată peste roșii. Uneori rasă peste cartofii prăjiți. La mesele festive, o vedeai frecată cu mărar și pusă în ardei gras, în roșii scobite sau în alte aperitive pe care le făceau mamele și bunicile noastre. Mama ne mai făcea de Crăciun și covrigei sărați, în aluat punea brânză”, a mai povestit pensionarul, brânza tradițional românească amintindu-i de copilărie.

În tavernele grecești, feta apare în aproape orice preparat. Salata horiatiki are întotdeauna o bucată generoasă de feta deasupra. Tirokafteri este o cremă picantă pe bază de feta, ardei iuți și ulei de măsline.

În Creta, dakos combină pesmetul de orz cu roșii și feta sfărâmată. Plăcintele tradiționale — spanakopita și tiropita - folosesc feta ca ingredient principal. În multe regiuni există pites cu praz, pui sau ierburi aromatice, toate completate de feta.

Brânza a ajuns la alt nivel

Grecii au dus brânza și mai departe: bouyiourdi, un preparat în care feta este coaptă cu roșii și ardei; garides saganaki, creveți în sos de roșii și feta topită; legume umplute cu feta; creme, aperitive și feluri principale.

Pensionarul român spune că feta saganaki este exemplul perfect al creativității culinare grecești. O bucată groasă de feta este trecută prin făină, ou și susan, apoi prăjită până devine crocantă la exterior și moale la interior.

„Pentru mine există un preparat care rezumă cel mai bine această nebunie frumoasă a grecilor pentru feta: feta saganaki. Trebuie să recunoașteți că grecii au avut o idee genială.

Iau o bucată groasă de feta, o trec prin făină, apoi prin ou și o îmbracă într-o crustă de susan. O pun în tigaie și o prăjesc până când exteriorul devine crocant, iar interiorul rămâne moale. O scot fierbinte și toarnă peste ea miere”.

Ce este, de fapt, feta autentică

Feta este un produs cu denumire de origine protejată în Uniunea Europeană. Se produce exclusiv în Grecia, din lapte de oaie, cu posibilitatea adăugării a maximum 30% lapte de capră.

Este apreciată nu doar pentru gust, ci și pentru conținutul de proteine, calciu, fosfor și vitaminele A, D, B12 și B2. Totuși, pensionarul atrage atenția că afirmațiile despre „digestibilitate” trebuie privite cu rezervă: toleranța diferă de la persoană la persoană, iar feta este o brânză destul de sărată și bogată în grăsimi.

„Când auziți că feta este „ușor de digerat” sau că anumite brânzeturi sunt automat mai sănătoase pentru toată lumea, luați aceste afirmații cu puțină rezervă. Toleranța digestivă diferă de la om la om, iar feta este și o brânză destul de sărată , cam jumătate cat telemeaua dar la fel debogată în grăsimi”, a mai precizat pensionarul.

Românul stabilit în Grecia spune că diferența nu este doar de gust, ci de rol. În România, telemeaua rămâne un ingredient al mesei. În Grecia, feta devine un personaj al mesei.

„Noi avem telemeaua, ei au feta. Noi o punem peste roșii, în ardei, în plăcinte și în bulz. Ei o pun în salată, în plăcinte, în sosuri, în cuptor, lângă creveți, peste legume, în aperitive și chiar sub un strat de susan și miere”.

La final, bărbatul i-a întrebat pe internauți ce votează între feta și telemea.

Răspunsurile au fost variate: „Feta ca feta, dar brânza noastră veche de oaie bate orice și oricând. Asezonată cu roșie sau ceapă verde și împreună cu o bucată de slănină, face uitată feta și o bate la curul gol. Așa că lăsați vrăjelile astea cu feta și alte naționalisme ale altora”;

„Telemea de oaie, brânză în burduf, urdă… Nu au egal”.

„Să stea feta în galantar până o cumpăr eu, atâta timp cât mai e picior de cioban pe câmpurile noastre…”