O gaură într-un copac a dus la una dintre cele mai mari descoperiri: o peșteră secretă cu picturi de 20.000 de ani ascunse sub pământ
În 1940, o întâmplare banală dintr-o pădure din sudul Franței avea să ducă la una dintre cele mai mari descoperiri arheologice. Un câine, care urmărea un iepure, a găsit o gaură lângă un copac smuls din rădăcini și nu a mai vrut să plece de acolo. Din acel punct a început o explorare care a dus la o peșteră neatinsă de mii de ani. Pe pereții ei se aflau sute de desene preistorice realizate în urmă cu aproape 20.000 de ani.
La momentul acela nimeni nu bănuia peste ce au dat sau cât de vechi și importante erau picturile. Este vorba despre descoperirea Peșterii Lascaux.
De la o legendă locală la o descoperire reală
Marcel Ravidat, un student de 18 ani, explora pădurile din Montignac, în Dordogne, sudul Franței, când câinele său, Robot, a început să investigheze o mică gaură de lângă un copac smuls din rădăcini.
Ravidat știa de o legendă locală despre un tunel subteran care ar fi dus la Conacul Lascaux sau, potrivit altor variante, la o grotă cu comori. A încercat să investigheze singur, dar a renunțat din lipsă de unelte.
Câteva zile mai târziu s-a întors cu Jacques Marsal, Georges Agnel și Simon Coencas. Cei patru au lărgit gaura până când au putut intra. Ravidat a coborât primul, iar ceilalți l-au urmat, descoperind nu un pasaj secret, ci o peșteră care nu mai fusese deschisă de mii de ani.
„La lumina unei lămpi improvizate, au mers de-a lungul unei galerii de aproximativ treizeci de metri. Pe măsură ce pasajul se îngusta, au zărit primele picturi din ceea ce este cunoscut astăzi drept Galeria Axială”, explică Muzeul Național de Arheologie din Franța, pentru IFL Science.
„Au explorat fiecare parte a peșterii, ale cărei pereți erau acoperiți de un bestiar fabulos, oprindu-se în cele din urmă în fața unei găuri negre care cobora spre alte părți ale peșterii.”
A doua zi, Ravidat a fost coborât într-un puț de 8 metri, unde a fost găsită pictura centrală: un bizon realizat la lumina focului sau a lămpilor cu grăsime animală.
O galerie preistorică și un mister nerezolvat
Fără să știe încă, descoperiseră opere cu adevărat străvechi, realizate de oameni preistorici acum aproximativ 17.000–22.000 de ani.
Deși au realizat că descoperirea este importantă, adolescenții nu știau exact ce văd. Au început să permită vizite contra cost și l-au anunțat pe profesorul Léon Laval.
Membru al unei societăți de preistorie, Laval a recunoscut imediat valoarea picturilor și a alertat arheologii. Ravidat a montat un cort la intrare pentru a proteja peștera.
În Lascaux se află aproape 600 de desene cu animale precum cai, cerbi, bizoni și pisici. Peștera nu a fost locuită permanent, ci doar folosită de artiștii preistorici. Pigmenții provin din argilă roșie, ocru, oxihidroxizi de fier, cărbune și oxizi de mangan.
Scopul picturilor rămâne necunoscut
„Imaginile animalelor sunt suprapuse peste reprezentări mai vechi, ceea ce sugerează că motivația picturilor ar fi putut fi actul de a le reprezenta, mai degrabă decât efectul artistic al compoziției finale”, explică Muzeul Metropolitan de Artă.
„Majoritatea picturilor se află la distanță de intrarea peșterii, iar multe dintre camere nu sunt ușor accesibile. Această amplasare, împreună cu dimensiunea enormă și grandoarea impresionantă a picturilor, sugerează că încăperile îndepărtate ar fi putut servi drept locuri sacre sau de întâlnire ceremonială.”
„Unii oameni cred că picturile rupestre nu au fost făcute doar pentru distracție sau decor”, explică Frances Fowle, profesor de istoria artei secolului al XIX-lea la Universitatea din Edinburgh, într-un articol pentru The Conversation, adăugând că ele ar fi putut avea un rol ritualic.
„Desenând animale precum cerbii sau bizonii, susțin ei, persoana care a realizat imaginea (poate un vânător) credea că va dobândi o putere ‘magică’ asupra animalului pe care spera să-l prindă.”
Peștera a fost deschisă publicului în 1948 și închisă în 1963, după apariția unei ciuperci, iar de atunci au fost create mai multe replici fidele, dintre care una este deschisă publicului nu departe de original.
