Lacul care a ucis mii de oameni și animale fără ca o picătură de apă să îi atingă. Ce se ascundea la „locul groazei”
Pe 21 august 1986, un dezastru aproape imposibil de imaginat a lovit un colț liniștit din nord-vestul Camerunului. În toiul nopții, fără zgomot și fără avertisment, peste 1.700 de oameni și mii de animale au murit, sufocați de un gaz invizibil eliberat din adâncul unui lac aparent pașnic.
Un lac liniștit, dar care a ucis peste 1.700 de oameni și mii de animale
Lacul Nyos, format într-un crater vulcanic, părea inofensiv pentru comunitățile din jur. Dar sub oglinda sa calmă se ascundea un pericol letal: dioxid de carbon, acumulat timp de ani din activitatea vulcanică subterană. Gazul era prins în adâncuri, sub presiune, asemenea unei bombe tăcute pregătite să explodeze.
În seara dezastrului, la ora 21:00, din cauze încă neelucidate complet, presiunea a cedat. A urmat o erupție subacvatică ce a eliberat instantaneu un nor dens de CO₂. Gazul, mai greu decât aerul, a alunecat pe pantele muntelui și a invadat satele din vale, sufocând totul în tăcere absolută. Nu a fost nici zgomot, nici miros, nici culoare – doar moarte care a coborât cu aerul.
Supraviețuitorii au fost îngroziți de scenele apocaliptice
Când s-a făcut ziuă, salvatorii au găsit sate întregi încremenite: oameni în paturi, pe drumuri, în case – toți fără suflare. Inclusiv localități aflate la peste 20 de kilometri distanță au fost afectate. Cei care au supraviețuit au descris scene apocaliptice: confuzie, dureri de cap, vărsături și o liniște îngrozitoare în jur.
Ulterior, pentru a preveni repetarea tragediei, cercetătorii au instalat sisteme speciale de degazare în Lacul Nyos. Însă povestea acestui eveniment rămâne una dintre cele mai ciudate și înfricoșătoare pagini din istoria dezastrelor naturale – un memento că uneori natura nu are nevoie de cutremure sau flăcări ca să lovească. Uneori, e de ajuns doar... aerul.
Tragedia de la Lacul Nyos rămâne un caz de referință în manualele de geologie și management al riscului natural. A demonstrat cât de puțin știm, uneori, despre pericolele ascunse chiar și în cele mai liniștite peisaje.
