Locul secret din România unde Decebal își ascundea comorile. Se spune că aici flăcările ies din munți: „Alții, aflând, au săpat după aur și au descoperit...”
România ascunde, încă de pe vremea dacilor, comori neștiute aproape de nimeni. Una dintre ele este, fără nicio urmă de îndoială, Platoul Vârtoapelor de lângă Sarmizegetusa Regia.
Zona este împânzită de grote. Unele au stârnit fascinația localnicilor și au atras căutătorii de comori. Platoul Vârtoapelor este ocupat de poieni și păduri, dar și de rămășițe ale unor așezări dacice și romane.
Culmea netedă aflată la cota 900 – 1000 de metri, în apropierea Sarmizegetusei Regia, este înconjurată de stânci, care se înalță
Ascunse în peretele de calcar, în locuri greu accesibile, mai multe grote împânzesc locul de sub „Cununi”.
Unele dintre peșteri au fost locuite în trecut de călugări, altele au adăpostit animale sălbatice, iar despre una dintre ele, unii localnicii au povestit că ascundea comori prețioase, care ar fi fost descoperite conform vechilor legende.
„Aici se spune că uneori, noaptea, flăcările bat pe comori. Într-o noapte am văzut ţâşnind vâlvătăile din pădure. Mai multe flăcări care luminau muntele. Din bătrâni se spunea că în acea zonă fusese îngropată comoara lui Decebal. Eu nu am putut ţine acest secret, iar alții, aflând, au săpat după aur și au descoperit comorile. Banii însă nu le-au adus fericirea”, relata o săteancă din Grădiștea de Munte, potrivit adevărul.
Cum se ajunge la Peștera Valea Rea
Poteca spre peșterile de sub „Cununi” începe din drumul forestier de pe Valea Rea. În trecut a fost o ramificație a fostei căi ferate forestiere Orăștie – Sarmizegetusa Regia.
Drumul de pământ construit în anii 70, care a luat locul celebrelor mocănițe, intră pe Valea Rea desprins din șoseaua Orăștie – Sarmizegetusa Regia, la intrarea în satul Grădiștea de Munte.
După doi kilometri parcurși prin pădure, turiștii dau de o cascadă superbă, iar după alți doi kilometri ajung la un schit ridicat în anii 2000 în mijlocul sălbăticiei.
În apropiere de mănăstire, pâraiele Valea Rea și Bodii se unesc. Din acest loc, călătorii continuă drumul pe o potecă ce urmează parțial cursul pârâului Bodii, al cărui izvor se află în apropiere de prăpăstiile de la marginea Platoului Vârtoapelor.
„Sigur că nu există nici o inscripţie, căci pe aici se ajunge la Peştera Bodii sau Peştera din Valea Rea cum i se mai spune. Noroc că în dreptul pârâului se afla o casă unde am găsit înţelegere şi un ajutor cât de cât. Aici stăteau părinţii şefului cantonului forestier care se afla la începutul Văii Rele. I-am întrebat de drumul spre Peştera Bodii.
Moşul îl ştia bine, pe aici se născuse şi copilărise. La peşteră se ajunge ușor, ne-a spus, este potecă bună până acolo, iar în peşteră se intră pe o scară de lemn. Când era el mic acolo işi ducea vieţile un schimnic, căruia îi mai ducea mâncare, îl trimiteau părinţii. Şi mai zicea moşul că dintotdeauna au fost călugări acolo. Iar peştera are încă o ieşire, tocmai în partea cealaltă a muntelui”, relata Cornelius Ionescu, fost explorator al ținuturilor cetăților dacice, pe blogul său.
La un moment dat, poteca dispare iar urcatul prin pădure devine foarte dificil din cauza bolovanilor desprinși și rostogoloți din peretele de stâncă, al abruptului și al trunchiurilor de copaci prăbușite.
De aici se poate vedea stânca albă a Bodii, locul unde se află peștera principală. Un perete de stâncă face ca ultimii metri până la ea să devină aproape imposibili de parcurs. Înfățișarea ei seamănă cu cea a grotei care adăpostea, potrivit legendei, o mare comoară căutată la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Peștera comorilor ascunse ale lui Decebal
Povestea apare pentru prima dată însemnată în istorie în anul 1774. Două decenii mai târziu, într-un interogatoriu la care a fost supus un preot din Chitid, cu ocazia descoperirii mai multor comori de aur în împrejurimile Sarmizegetusei Regia.
Preotul Dumitru Cerbiceanu mărturisea că într-o zi de coasă, David Albu, un sătean din Chitind, a fost martorul unei întâmplări neobişnuite. Ţăranul i-a povestit acestuia că i-a apărut în vis „un om vrednic, alb, înalt”, pentru a-l îndruma despre locul tainic al unei comori impresionante.
Personajul din vis i-a spus lui David să coboare la pârâul de la marginea satului şi să îi urmeze cursul până în locul numit Cheie. Apoi să o apuce spre miazăzi şi ce va găsi acolo să-şi ia cât îi place, dar să nu spună nimic nimănui.
David a urcat până la Cheie şi privind spre stânca abruptă din faţa lui, a văzut-o cuprinsă de lumină „de parcă, presărată cu paie, ar fi aprins-o cineva”, spune mărturia, consemnată de Sigismund Jako, în volumul „Cercetări arheologice la cetatea Grădiştea Muncelului” (1966).
David Albu a observat o crestătură în stâncă, şi altele la fel, pe care s-a căţărat până când o piatră imensă i-a blocat calea. Găsise o ascunzătoare, în care aşa cum a relatat ulterior unui preot, „pe locul gol de lângă cărămizi, uitându-mă, am văzut un mare gol, în mijlocul căruia era o masă rotundă, domnească, din aur. Într-o parte, rezemat cu coatele de masă, era un bărbat tot din aur, iar în faţa lui o figură muierească toată făcută din aur. În dosul lor, era o grămadă foarte mare de galbeni, iar în spatele acesteia o grămadă încă şi mai mare, dar numai din argint”, povestea ţăranul David Albu, într-o spovedanie la preotul satului Chitid de la poalele Munţilor Orăştiei.
Potrivit poveștii, țăranul David Albu a murit în ziua în care a încălcat legământul tăcerii, iar preotul căruia i se spovedise a căutat comoara în zadar, însă în locul indicat a descoperit doar urmele unei aşezări străvechi.
La începutul anilor 1800, după descoperirea mai multor comori, „febra aurului” i-a cuprins pe localnicii din împrejurimile Sarmizegetusei Regia, iar autoritățile au cercetat zona, reușind să scoată la iveală ruinele capitalei dacilor.
Grotele de sub Platoul Vârtoapelor au fost cercetate sporadic de arheologi. „Întreaga culme a Vârtoapelor, stâncoasă, calcaroasă, este împânzită de mici grote, care uneori i-au aspectul unor peșteri de dimensiuni mai modeste. Pe micile platouri de la gura câtorva au fost descoperite fragmente ceramice dacice.
Deasupra izvorului pîrâului Bodii, în stânca numită Piatra Bodii, se află o peșteră destul de spațioasă, cu două ieșiri și cu un gang lateral spre sud, necercetată încă de arheologi”, arăta istoricul Ioan Glodariu, fost coordonator al șantierelor arheologice ale cetăților dacice.
