Misterul computerului antic descoperit într-o epavă din Grecia. La ce era folosit, de fapt, în urmă cu peste 2.000 de ani

În 1901, un grup de scafandri care căutau bureți de mare a descoperit, în largul insulei grecești Antikythera, rămășițele unei epave romane. Printre amfore și statui au găsit un obiect corodat din bronz și lemn, pe care, ani la rând, nimeni nu a reușit să îl interpreteze. În timp, avea să devină unul dintre cele mai studiate artefacte din arheologie: un mecanism cu roți dințate, datat între anii 150 și 100 î.Hr., conceput pentru a calcula pozițiile corpurilor cerești și pentru a prezice eclipsele.

Descoperiri în adâncul mării. Foto: Pixabay

Mai bine de un secol de cercetări a transformat mecanismul într-unul dintre cele mai fascinante mistere ale arheologiei și într-o dovadă a cunoștințelor avansate ale grecilor antici.

O epavă care ascundea mai mult decât părea

Artefactul este păstrat în prezent la Muzeul Național de Arheologie din Atena, iar datarea sa indică faptul că a fost realizat la sfârșitul secolului al II-lea sau începutul secolului I î.Hr., perioadă care coincide cu scufundarea navei care îl transporta.

Una dintre cele mai cunoscute ipoteze, prezentată în cadrul proiectului Antikythera Mechanism Research Project, susține că mecanismul ar proveni din coloniile corintice, posibil din Siracuza, ceea ce l-ar lega de școala lui Arhimede. Totuși, autorul său nu a fost identificat cu certitudine.

Dispozitivul includea peste 30 de roți dințate din bronz, acționate manual, care reproduceau ciclurile Lunii, Soarelui și ale planetelor cunoscute la acea vreme.

Mecanismul utiliza un sistem de angrenaje epiciclice, asemănător unui diferențial modern, pentru a compensa neregularitățile mișcărilor orbitale.

Mecanismul de la Antikythera este considerat unul din marile mistere ale lumii.

Pe partea frontală se afla o mică sferă, jumătate albă și jumătate neagră, care se rotea pentru a indica faza exactă a Lunii.

Pe partea din spate existau cel puțin patru cadrane ce reprezentau ciclul metonic, ciclul Saros, calendarul jocurilor sportive panelenice și ciclul exeligmos, folosit pentru rafinarea predicțiilor eclipselor.

Zeci de ani de cercetări cu raze X pentru a descifra misterul

Descifrarea fragmentelor, deteriorate și corodate de apa mării, a durat zeci de ani. În 1959, fizicianul Derek de Solla Price a început studiul celor 82 de fragmente recuperate. Ulterior, împreună cu fizicianul nuclear grec Charalampos Karakalos, a realizat primele imagini cu raze X și raze gamma ale interiorului mecanismului.

Analizele au dezvăluit existența a 27 de roți dințate, unele având până la 127, respectiv 235 de dinți. Nivelul de precizie i-a impresionat pe oamenii de știință, iar în 2017 Google i-a dedicat un Doodle, prezentând mecanismul drept primul computer mecanic din istorie.

Chiar funcționa perfect?

Nu toate aspectele sunt însă pe deplin lămurite. Mai multe studii ulterioare realizate de Tony Freeth și Alexander Jones, care au simulat funcționarea mecanismului, au arătat că indicatorul poziției planetei Marte putea avea o eroare de până la 38 de grade.

Cercetătorii consideră că această abatere nu era cauzată de defecte de fabricație, ci de limitele cunoștințelor astronomice ale grecilor din acea perioadă.

Un studiu mai recent merge și mai departe, sugerând că până și cea mai mică eroare de fabricație ar fi putut face ca mecanismul să se blocheze sau să patineze, redeschizând dezbaterea privind funcționalitatea sa.

Astfel, rămâne neclar dacă dispozitivul a fost vreodată complet operațional sau dacă, în practică, era mai degrabă dificil de utilizat decât cu adevărat util.

Interesul pentru mecanismul de la Antikythera nu a dispărut. În întreaga lume au fost construite replici, la diferite scări, folosite în scop educațional.

Un exemplu este proiectul mexican Monumental Antikythera Mechanism, creat pentru a pregăti o nouă generație de fizicieni și ingineri.

Coordonatorul proiectului, cercetătorul Raúl Pérez Enríquez, descrie astfel fascinația pe care o exercită artefactul:

„Este universul lumii antice privit dintr-o perspectivă nouă, cu Pământul în centru și planetele rotindu-se în jurul lui, exact așa cum și-l imaginau grecii în urmă cu mai bine de două milenii”, notează Euronews.