Motivul pentru care Nicolae Iorga a spus „NU” construirii unui ștrand în București. Ce s-a întâmplat mai apoi a fost incredibil
La sfârșitul anilor ’20 și începutul anilor ’30, construirea de ștranduri în orașele României era un subiect „arzător” de dezbatere publică, mai ales pe timpul verii.
Oamenii se întrebau dacă aceste locuri de recreere erau benefice pentru sănătate și moralitate sau, dimpotrivă, un pericol pentru societate.
În aceste discuții au intervenit chiar și marii oameni politici ai vremii, printre care și istoricul și politicianul Nicolae Iorga, care a avut o poziție surprinzătoare: s-a opus ridicării unui ștrand în București, scrie Historia.
Contextul vremii: ștrandurile, între igienă și moralitate
Opiniile pro și contra construirii ștrandurilor erau legate de igienă, moralitate și, nu în ultimul rând, de alegerea locului potrivit pentru amplasarea acestora.
În ziarul „Drapelul” din 19 august 1919, un articol semnat de „mai mulți orășeni” critica vehement un ștrand artificial din Lugoj, numit „baia Karl”.
Autorii reclamau că ștrandul era inestetic și rușinos, afectând imaginea orașului: „Căci nu e nici un aspect frumos să treci podul la oricare oră din zi și să ai priveliștea care ți-o oferă baia Karl…
Găsească orașul alt loc pentru această baie, care nu mai are ce căuta aici în mijlocul orașului, în cel mai frecventat punct al acestuia.” Aceasta arată că dezbaterea despre ștranduri nu era doar despre relaxare, ci și despre estetica și moralitatea urbană.
Nicolae Iorga: „Voim ștrand, dar întâi faceți biblioteci”
Zece ani mai târziu, opoziția lui Nicolae Iorga față de construirea unui ștrand în București a atras atenția publicului. În ziarul „Vremea” din 11 aprilie 1929, C. A. Donescu relata că inginerii propuseseră realizarea unui ștrand modern, inspirat de marile capitale europene, iar propunerea a stârnit senzație. Însă Iorga a comentat ironic:
„Ștrand n-aveau Bucureștii… Ce nu! Băi pentru popor. Bibliotecă națională cu secții prin suburbii. Teatre și cinematografe pentru muncitori… Dacă înțelegem bine sensul cuvintelor sale, d. profesor Iorga e ironic: voim ștrand, dar n-avem biblioteci. Sau, cu alte cuvinte, vrea să spună d-sa: întâi faceți biblioteci și-apoi ștrand!”
Critica sa nu se referea la ideea de ștrand în sine, ci la prioritățile orașului. Iorga considera că banii și eforturile ar trebui direcționați mai întâi spre educație și cultură, pentru ca societatea să se dezvolte sănătos și echilibrat.
Cum s-a schimbat perspectiva: primul ștrand al Bucureștiului
Cu toate acestea, ideea unui ștrand nu a fost abandonată complet. La 10 august 1930, revista „Bilete de Papagal” lăuda inițiativa primarului Chiriță Vasilescu de a organiza în Sectorul III Albastru „cel dintâi ștrand, construit la Șosea”.
Articolul sublinia succesul acestei investiții, explicând că ștrandul contribuia la menținerea bucureștenilor acasă, la sănătatea și buna dispoziție a populației și la emanciparea lor de abuzurile comerciale ale hotelierilor și restauratorilor.
Autorii remarcau că o plimbare zilnică în aer și apă sporea vitalitatea și buna dispoziție a oamenilor, arătând că, deși inițial criticat, ștrandul putea fi benefic dacă era realizat corect și amplasat în locuri potrivite.
