Motivul pentru care romanii s-au retras din Dacia. Provincia a fost abandonată după aproape două secole

Unul dintre momentele de cotitură din istoria timpurie a poporului nostru a avut loc între anii 271 și 275 d.Hr. La acel moment, armata și administrația romană s-au retras din Dacia, eveniment ce a devenit cunoscut ca „Retragerea Aureliană”.

Romanii s-au retras din Dacia în secolul al III-lea

Istoricii dezbat chiar și în ziua de astăzi impactul pe care Retragerea Aureliană l-a avut asupra poporului nostru. Iar un lucru pe care nimeni nu îl poate nega este faptul că decizia romanilor de a se retrage din Dacia a avut în spate mai multe motive, potrivit adevarul.ro.

La acel moment, Dacia fusese parte a Imperiului Roman de aproape două secole, fiind cucerită cu greu de împăratul Traian. Însă, împăratul Aurelian a decis să retragă administrația și armata romană la sud de Dunăre, iar acest proces s-a desfășurat între anii 271 și 275 d.Hr.

Iar pentru a înțelege cum s-a ajuns la această decizie, trebuie să nu uităm de faptul că imperiul s-a confruntat cu o lungă perioadă de instabilitate în secolul al III-lea. Mai mulți împărați s-au succedat într-un timp scurt, iar istoricii numesc acum această perioadă „criza secolului al III-lea” sau „anarhia militară”.

Imperiul Roman s-a confruntat cu o criză severă

Pe parcursul acestui secol dificil, Imperiul Roman era amenințat și de goții de origine germanică și care ar fi fost originari din sudul Scandinaviei. Goții s-au aliat cu popoare precum sarmații și dacii pentru a lansa incursiuni devastatoare împotriva romanilor, de-a lungul timpului.

În același timp, Imperiul Roman a fost lovit și de epidemii, cea mai faimoasă fiind „Ciuma lui Ciprian”. Iar în contextul crizei economice și politice din Roma, s-a luat măsura abandonării Daciei, care încă era atacată de daci liberi precum carpii, o populație din nord-estul Moldovei care nu fusese supusă de romani.

A fost un proces complex și îndelungat

Menținerea unei provincii la nord de Dunăre s-a dovedit a fi prea costisitoare pentru romani, care plăteau subsidii către goți, carpi și sarmați, în schimbul păcii.

„Dacia a fost grav lovită de atacurile carpilor din 245-247 d.Hr., respinse de armata comandată de Filip Arabul. După aceste atacuri a fost abandonat Limes Transalutanus, fortificația liniară construită între Vadul de la Flămânda (Poiana, jud. Teleorman) și pasul Rucăr-Bran”, scria istoricul Alexandru Madgearu, în „Istoria militară a Daciei post-romane (275-614)”.

Procesul de abandonare a Daciei începe încă din vremea împăratului Gallienus, care a dorit ca frontiera romană să se stabilizeze la Dunăre.

Aurelian a decis retragerea definitivă din Dacia

„Traian a învins pe dacii lui Decebal şi a transformat în provincie romană teritoriul Daciei de dincolo de Dunăre, dar în timpul lui Gallienus ea a fost pierdută; după ce i-a mutat pe romani, a creat două Dacii în regiunea Moesiei şi Dardaniei”, scria Rufius Festus.

Ulterior, Aurelian a fost cel care a decis oficial ca administrația și armata romană să se retragă din Dacia.

„Din toate datele de care dispunem reiese cu claritate că retragerea s-a efectuat în urma unei hotărâri centrale de repliere a graniţelor Imperiului pe linia Dunării”, scria Constantin Preda în lucrarea sa, „Cu privire la retragerea romană din provincia Dacia”.