Și-a ras părul la 6 ani, la îndemnul mamei. 30 de ani mai târziu, părul nu i-a mai crescut deloc

Holly Faller, în vârstă de 35 de ani, se confruntă cu alopecia încă din copilărie. Când avea doar 6 ani, pierduse deja o mare parte din păr, iar pe cap îi mai rămăseseră doar câteva șuvițe. Cu toate acestea, ani la rând, Holly a fost convinsă că, la un moment dat, părul ei va crește din nou.

Holly Faller Foto: Instagram

În copilărie, își imagina că va începe liceul având din nou păr. Mai târziu, când acest lucru nu s-a întâmplat, a sperat că situația se va schimba până la absolvire. După terminarea studiilor, a continuat să creadă că părul îi va reveni cel târziu până în momentul în care se va căsători.

„Îmi imaginam că voi începe liceul cu păr. Ca adolescentă, îmi imaginam că voi avea păr la absolvirea liceului. Și chiar și după absolvire, presupuneam că părul meu va crește cel puțin până când mă voi căsători”, a povestit Holly Faller pentru People.

La 6 ani, după ce zonele fără păr pe care le avea de la o vârstă fragedă au început să se extindă, mama ei a încercat o soluție despre care auzise. Femeia spera că, dacă îi va tăia părul, acesta va crește mai repede.

Holly a povestit recent pe TikTok cum a avut loc ceea ce avea să fie ultima ei tunsoare. Mama sa i-a ras părul rămas, însă rezultatul sperat nu a apărut.

Mama ei a sperat că părul îi va crește mai repede după ce îl va tăia

Holly spune că, la acea vârstă, nu avea niciun motiv să pună la îndoială ceea ce îi spunea mama sa. Era un copil și avea încredere în adulți, fiind convinsă că aceștia știu ce este mai bine.

„Când mama mi-a spus că «părul crește mai repede dacă îl tai», m-am gândit că, bineînțeles, atunci ar trebui să facem asta”, a explicat femeia.

Mama ei i-a ras șuvițele care mai rămăseseră, însă părul nu a crescut la loc. Holly a precizat că nu își învinovățește mama pentru faptul că este cheală, deoarece pierduse deja cea mai mare parte a părului înainte de acel moment.

Femeia suferă de alopecie, o afecțiune autoimună care provoacă pierderea părului. Mama ei ar fi încercat și alte variante înainte de a lua decizia de a-i rade capul, sperând că o poate ajuta pe fiica sa.

După aceea, Holly a început să poarte perucă și și-a continuat copilăria și anii de școală. Deși nu își dorea să fie cheală, era convinsă că situația era una temporară și că, într-o zi, părul va reveni.

Cu timpul, însă, fiecare etapă importantă din viața ei a venit fără schimbarea pe care o aștepta. A început liceul, a absolvit, s-a căsătorit și și-a găsit primul loc de muncă, însă părul pe care îl așteptase încă de la 6 ani nu a mai crescut.

„Fiecare moment important din viața mea, pe care îl atingeam fiind încă cheală, aducea un nou sentiment de pierdere”, a mărturisit ea.

După mai bine de 30 de ani de peruci, a început să iasă cheală în public

La începutul anilor 20, Holly a început să înțeleagă că părul pe care îl așteptase încă din copilărie s-ar putea să nu mai crească. Realizarea a fost una dificilă, mai ales pentru că ajunsese să lege revenirea părului de viața pe care își dorea să o trăiască.

Ulterior, a început să participe la grupuri online de sprijin pentru femeile care suferă de alopecie. Acolo a descoperit alte femei care arătau ca ea și care își trăiau viața fără să aștepte ca părul să le crească.

Perucile au rămas însă mult timp o parte importantă din viața ei. Holly le-a purtat încă din copilărie și a ajuns să considere gestul de a-și pune o perucă înainte de a ieși din casă la fel de obișnuit ca acela de a se încălța.

Lucrurile au început să se schimbe anul trecut, la petrecerea organizată de ziua ei. Holly le-a propus invitaților un cod vestimentar neobișnuit: cei care nu erau deja chei trebuiau să poarte o proteză care să îi facă să pară fără păr. Ea și-a decorat capul cu pietre strălucitoare, iar prietenii ei și-au decorat și ei accesoriile pentru a se potrivi cu ținuta sărbătoritei.

După această experiență, Holly a început să privească altfel faptul că este cheală. Mai târziu, și-a propus ca rezoluție de Anul Nou să înceapă să iasă fără perucă în public.

A început cu gesturi simple, precum scoaterea gunoiului, apoi a mers la plimbare, în cafenele și restaurante, a făcut o excursie și a ieșit în club alături de alte persoane fără păr. La început, experiența i s-a părut dificilă, iar Holly spune că avea impresia că toți cei din jur observă faptul că nu poartă perucă.

Cu toate acestea, reacțiile pe care le-a primit au fost, potrivit poveștii sale, pozitive. Holly nu a renunțat complet la peruci și nici nu își dorește acest lucru. Pentru ea, acestea au rămas o sursă de confort și siguranță.