Bărbatul care a trăit pe o insulă singur, timp de 16 ani, doar cu două pisici, câteva găini și un radio. De ce a ales să lase totul în urmă

Tom Neale a dus o viață pe care puțini și‑o pot imagina. Departe de orașe, de străzi aglomerate și de rutina societății moderne, marinarul neozeelandez a ales singurătatea pe un mic atol din Pacific, unde își cultiva hrana, repara adăposturile și trăia aproape exclusiv din resursele insulei și ale oceanului.

Povestea omului care a trăit pe o insulă Foto: Facebok/Unsolved History

Cine a fost Tom Neale

Născut în Wellington, în 1902, Thomas Neale s‑a înrolat în Marina Regală a Noii Zeelande în tinerețe. După ce a părăsit serviciul militar, a călătorit prin Pacific și a lucrat ca negustor și gestionar, experiențe care i‑au alimentat interesul pentru viața pe insule îndepărtate. Povestirile scriitorului american Robert Dean Frisbie despre Suwarrow l‑au fascinat în mod special.

Neale a ajuns pentru prima dată pe atol în 1945, când a participat la livrarea de provizii pentru observatorii de coastă din timpul războiului. Insula nelocuită i‑a lăsat o impresie puternică, iar în cele din urmă a decis că acolo vrea să își construiască o viață solitară, potrivit The Economic Times.

Viața în singurătate pe Suwarrow

Neale s‑a mutat pe atol în octombrie 1952, aducând cu el două pisici, un radio, unelte și câteva provizii esențiale. Nu a trăit însă continuu pe insulă, ci în trei perioade distincte: 1952–1954, 1960–1963 și 1967–1977, în total aproximativ 16 ani.

Locuința sa principală era pe Anchorage Island, unul dintre micile insule ale atolului. Viața era simplă, dar organizată cu grijă. Neale a reparat clădirile abandonate, a cultivat legume, a crescut găini și s‑a bazat pe pește, nuci de cocos, fructe de pâine și crabi de cocos pentru hrană.

Experiențele sale au devenit subiectul autobiografiei „An Island to Oneself/ O insulă doar pentru mine”,  publicată în 1966, care a făcut cunoscută publicului larg decizia sa neobișnuită de a se rupe de societatea convențională.

Ultima ședere a lui Neale pe atol s‑a încheiat în martie 1977, când problemele de sănătate l‑au obligat să renunțe la viața solitară. Suferise anterior o accidentare gravă la spate și fusese diagnosticat cu cancer gastric. A părăsit definitiv insula în 1977 și a murit în același an, în Rarotonga, la vârsta de 75 de ani.

De ce a ales Tom Neale izolarea

Neale era atras de ritmul lent și de independența pe care o asocia cu viața în Pacific. Alegerea sa nu a fost o încercare de supraviețuire extremă, ci o decizie deliberată de a‑și construi o rutină bazată pe resursele insulei, transformând atolul într‑un adevărat cămin.

Deși considerat adesea un „pustnic modern”, Thomas Neale nu a fost complet izolat. Avea radiol care îl ajuta să interacționeze ocazional cu marinari sau vizitatori care ajungeau pe insulă.

Ce s-a întâmplat cu Suwarrow după moartea lui Tom

După ce Thomas a plecat definitiv de pe insulă din pricina problemelor de sănătate care i-au adus și decesul, guvernul Insulelor Cook a decis protejarea atolului. În 1978, Suwarrow, reciful și zona marină din jur au fost declarate primul parc național și sanctuar pentru păsări din țară.

Decizia de protejare a insulei Suwarrow a garantat conservarea mediului natural, împiedicând transformarea acestuia într-o zonă expusă dezvoltării necontrolate. Deși povestea lui Tom Neale a atras atenția călătorilor și marinarilor asupra insulei, adevărata moștenire a atolului rămâne fauna sa spectaculoasă.

Suwarrow oferă locuri trai pentru numeroase specii de păsări marine. Atolul este deosebit de important pentru Lesser Frigatebirds, iar Red-tailed Tropicbirds și Sooty Terns își depun aici ouăle în număr semnificativ.

Apele din jur susțin o diversitate impresionantă de viețuitoare, printre care țestoase verzi, crabi de cocos și rechini.

Izolarea geografică a insulei, combinată cu statutul său de zonă protejată, a contribuit la menținerea acestor habitate într-o stare aproape neatinsă, oferind un refugiu sigur pentru speciile care depind de ecosistemul fragil al regiunii.