Cât se câștigă la culesul strugurilor: „Se munceşte zilnic, câte şapte ore”. Cu ce problemă se confruntă viticultorii, în ciuda producției bune
Pe Dealurile Urlaţiului, la 80 de kilometri de Bucureşti a început culesul. Din păcate vremurile au amărât şi partea asta de lume, iar zilele în care podgoriile erau pline de culegători au apus demult. Reporterul Click! a fost să vadă cum decurge o zi de muncă în „împărăţia strugurilor” de la Dealul Mare, unde am găsit la treabă doar o mână de oameni.

Şase fârtaţi şi cu ziaristul şapte au pornit să culeagă struguri în via lui Nea Moşneanu. Sunt struguri Sauvignon Blanc, iar ciorchinii sunt doldora de fructe.
„Aici, cât vezi cu ochii erau doar vii. Acum, puţine mai sunt lucrate, unii renunţă din motive economice, alţii pentru că nu mai fac faţă. Eu am replantat totul aici în 2021 cu fonduri europene”, povesteşte mândru Eugen
Moşneanu care se declară viticultor de când există neamul lui. Se jură că are acte care arată că via este din 1923 şi de atunci toţi din neam se chinuie să o ţină în viaţă.

Producţie record de struguri în vii
„Nu este uşor pentru că totul este scump, apar tot felul de dăunători şi dacă nu o îngrijeşti o pierzi, este plin de vii părăsite pe aici. Doar anul ăsta a trebuit să o stropesc de opt ori”, ne spune îndârjit prahoveanul de 65 de ani.
Anul se anunţă bun, vremea a ţinut cu viticultorii. Dar ce folos căci găsirea culegătorilor a devenit o mare loterie.
„Podgoriile răsunau zi şi noapte de chiuituri, veselie şi cântece de lăutari când eram eu flăcău culesul viilor era o bucurie la care participa toată lumea, cu mic cu mare. Acum este foarte greu să găseşti oameni serioşi pe care să te bazezi”, îşi spune păsul Nea Moşneanu.
Se ştie că „le arde buza” viticultorilor, în perioada asta, aşa că la primele ore ale dimineţii vin zilnic în Urlaţi maşini cu oameni din toate judeţele pentru a fi tocmiţi la cules. Puţini ajung de fapt în vie căci unii cer prea mult, alţii nu sunt serioşi, trebuie să fii atent ce echipă angajezi.
Vasile, Mario, Roxana, Cristi, Dragoş şi Mioara s-au înţeles cu Eugen Moşneanu şi au pornit la cules. Printre ei şi-a făcut loc şi ziaristul, specializat direct în vie, printre butuci. „Cam în trei ore umplem o maşină de 2 tone cu lădiţe pline de ciorchini. Se munceşte zilnic, câte şapte ore şi se câştigă 150 de lei, plus apă şi mâncare”, ne spune Vasile, care a lucrat la cules de struguri şi în Franţa.
În timp ce zilierii au ajuns deja la capătul rândului, umplând găleţile cu struguri de 2-3 ori, jurnalistul devenit culegător de ocazie s-a tăiat, a stricat o foarfecă şi a făcut în jurul său doar boabe şi ciorchini.

Preţurile sunt mai mici decât anul trecut

Când se umple o maşină profităm de ocazie şi dăm bir cu fugiţii. Ne oprim la o cramă din Urlaţi unde descărcăm marfa.
„Producţia este mai bună ca anul trecut, iar strugurii, mai ales la noi aici la Dealul Mare costă chiar mai puţin ca în 2025. Dacă atunci au fost între 3,5 lei/kg şi 5 lei/kg, acum se vând cu preţuri între 2,70 lei/kg şi 4 lei/kg”, ne spune Tudor Hrubaru, oenologul Cramei „1000 de Chipuri”.
Potrivit specialiştilor, în vii deocamdată are spor culesul strugurilor albi, la cei roşii mai este de copt. Ciorchinii de Sauvignon Blanc, Fetească Albă sau Chardonnay sunt însă plini şi anunţă un an pe gustul prietenilor lui Bachus.

Vinul cules de români şi vândut de nepalezi

A venit toamna şi în pieţe, iar unul dintre semne este apariţia mustului. Click! a găsit primii comercianţi de must în Oborul bucureştean. În piaţă, toată lumea îl ştie pe Ionuţ Iorga. Este din Vrancea şi face viticultură de când se ştie. Are vie în patria strugurilor, în Odobeştii de Vrancea şi a văzut vin înainte să vadă lapte şi apă. Acum a adus la Bucureşti strugurii fermecaţi din colinele Vrancei, iar în piaţă, pe loc, face „mustul fermecat care dă dependenţă”.

„Am 39 de ani şi am învăţat meşteşugul viticulturii de la tata şi el de ai lui şi aşa mai departe. Eu, de cel puţin 20 de ani, vin aici şi vând. Avem 40 de hectare de struguri albi şi negri. Anul ăsta vindem mustul cu 12 lei/litrul”, ne-a povestit Bachus de Odobeşti.
„Din experienţa mea, cam 90 la sută dintre cei care cumpără must îl beau aşa, ca suc, şi îl împart cu toată familia, de la mic la mare. A intrat în meniul românului ca toamna în case să fie un pahar de must bun”, mai explică Ionuţ. De cules se ocupă românii din zonă, dar aici în Obor, la vânzare stau doi nepalezi care se recomandă Bob şi Nick.
Vânzarea merge mai slab ca anii trecuţi, dar lui Ionuţ nu-i pasă. El nu este comerciant, el este pasionat. „Până acum avem încasări mai slabe cam cu 50 la sută faţă de anul trecut, dar de abia din 7 septembrie am apărut în piaţă cu strugurii din toamna asta”, spune optimist viticultorul.


Culesul strugurilor a început în Vrancea pe 1 septembrie şi în zilele astea se desfăşoară în forţă căci este o producţie bună, iar proprietarii viilor nu vor să piardă nici o boabă. Pe sezon, podgoria lui Ionuţ produce cam 3000-4000 de litri de vin şi are clienţi fideli, care de abia aşteaptă să apară în piaţă.



































