O contabilă din Kenya a ajuns femeie de serviciu în România și trăiește cu frică. „Mi-e teamă în fiecare zi să nu fiu...”
A visat la o viață mai bună în Europa. A investit mii de euro, diplome, speranță și mult curaj. Dar, în locul jobului de vânzări care i s-a promis, a descoperit mopul, spaima și o birocrație care a transformat-o, dintr-o profesionistă educată, într-o persoană fără acte. Aceasta este povestea Soniei* (35 de ani), venită din Kenya în România în căutarea unei șanse.
O specialistă în finanțe, împinsă de viață să plece
Sonia s-a născut într-o familie numeroasă: nouă copii, dintre care unul a murit. Părinții au făcut tot ce au putut ca ea să meargă la școală. A absolvit Universitatea, a obținut o diplomă în Finanțe și a lucrat ani buni ca contabil principal în Dubai, pe un salariu bun, de mii de euro pe lună.
Pandemia însă i-a schimbat destinul: „Când a lovit COVID-ul, a trebuit să mă întorc în Kenya. Am stat acolo doi ani, apoi am hotărât să încerc din nou în altă țară.”
Dornică să își refacă viața, Sonia a apelat la agenții de recrutare. A plătit scump:
- 1.000 € agentul din România
- 700 € agentul din Kenya
- peste 1.000 € biletul de avion
- taxe pentru viza de muncă și documente
„Știam că salariul va fi mic în România, dar ca să urci, trebuie mai întâi să intri pe piața muncii.”
I s-a spus că va lucra în vânzări pentru o companie imobiliară și chiar a trecut printr-un interviu în Kenya pentru acest rol.
Șocul la sosire: „Am aflat că voi fi femeie de serviciu”
La primirea permisului de muncă, a descoperit pe documente formularea: „femeie de serviciu”.
„Cei de la agenție mi-au spus că așa e procedura și că, după ce ajung aici, voi fi tot agent de vânzări. Dar când am venit, am înțeles adevărul: trebuia să fac doar curățenie.”
S-a angajat într-o școală, apoi, pentru scurt timp, a ajuns recepționeră la un spa din Snagov un post mai apropiat de abilitățile ei digitale. Dar a fost din nou mutată la curățenie.
Unii clienți i-au reproșat că nu vorbește româna: „M-au întrebat: De ce ar trebui să vorbesc cu tine în engleză în țara mea?”
De atunci, a trecut prin diverse joburi: în fabrici de mâncare, ca spălător de vase, personal de curățenie. De fiecare dată, promisiuni multe, realitatea, alta.
„Unii cred că suntem sclavii lor. Și nu e așa”
Între încercările de a schimba locul de muncă și documentele întârziate, a ajuns într-o situație-limită: actele i-au expirat. Acum trăiește ilegal în România și se teme în fiecare zi de deportare.
„Dacă mă trimit în Kenya, nu am unde să merg. Am vândut tot ce aveam ca să vin aici.”
Sonia afirmă că un recrutor din Arad i-ar fi cerut aproape 2.500 de euro pentru acte pentru Polonia, însă nu i-a dat documentele în original. Acum se teme să ceară ajutor autorităților:
„Nu cred că vor înțelege că nu e vina mea. Cred că vor vrea doar să mă deporteze.”
Reacția recrutorului acuzat
Contactat de Antena 3 CNN, recrutotul neagă acuzațiile și susține că permisul de muncă pentru Polonia este valabil, chiar dacă Sonia nu are viză, și că ea ar fi trebuit deja să părăsească România:
„Ea e ilegal aici. Trebuia să plece urgent. Dar ea e mai deșteaptă. Dacă o văd ungurii, o deportează. Fata aia mi-a mâncat toți nervii capului.”
Declarațiile lui întăresc drama Soniei: între două lumi, vulnerabilă și complet lipsită de protecție.
Cu diplome și experiență solidă în contabilitate, Sonia trăiește acum într-o realitate a fricii: fără acte, fără bani, fără sprijin.
Tot ce și-a dorit a fost o șansă corectă. Acum, orice bătaie în ușă îi poate schimba viața pentru totdeauna.
