O româncă și-a făcut muzeu maramureșean în casa din Italia
De 23 de ani în Italia, o româncă originară din Borșa, Maramureș, și-a transformat o cameră a casei într-un muzeu în stil maramureșean.
Născută la Borșa, într-o familie numeroasă, Angela a plecat în Italia în căutarea unui trai mai bun. Dezamăgită după o căsnicie eșuată, din care au rezultat doi copii, femeia a sperat de la început că își va aduce urmașii lângă ea.
„Pe 5 august 1999 am plecat spre Italia. Apoi, după trei ani, am reușit să-i aduc pe cei doi băieți, să-i înscriu la școală aici, în Italia”, povestește Angela Mihali. Între timp, l-a cunoscut pe viitorul soț, Arduino Graziottin, și așa a ajuns la Montebelluna.
Locuiește într-o casă din patrimoniul istoric
„E un orășel mic, iar casa noastră e chiar într-o veche moară, construită în 1904, care s-a păstrat și a devenit un punct de atracție, o casă din patrimoniul istoric al localității noastre. Noi am făcut lucrări de restaurare, dar am păstrat toată structura și elementele originale”, spune Angela.
Familiei li s-a adăugat, după câțiva ani, și mezinul cuplului. A urmat un trai liniștit, iar Angela a putut să se dedice familiei. Vacanțele și le petreceau în România. Așa cum românca s-a atașat de orașul care a adoptat-o, Montebelluna, la fel și soțul ei a început să îndrăgească România.
În toți acești ani, Angela a observant că o atrag muzeele, cele etnografice în mod deosebit. Astfel, din admirație, dor de tradiții și de copilăria la țară, s-a înfiripat dorința de a decora o cameră din casa din Italia, ca la Borșa.
Primele obiecte din muzeu: două cergi
În 2019, frații din Borșa și-au împărțit unele obiecte rămase moștenire din casa părintească. Printre obiectele care i-au revenit Angelei s-au numărat două cergi (pături de lână groase, tradiționale). „Am luat cergile și le-am dus la vâltoare. Știți ce e aia vâltoare? E o instalație tradițională, de lemn, unde se spală rufele cu apă care vine ca un vârtej! Ei bine, am dus cergile la vâltoare, le-am uscat și le-am pus în mașină, să le aduc la Montebelluna. Am ajuns acasă și le-am pus pe canapeaua din camera pe care voiam să o transform. L-am chemat pe soț și i-am spus: Îți place, Dino? Pot face camera? Iar el, încântat de ce vedea și de insistența mea, mi-a răspuns: Fai quello che vuoi, fă ce vrei. Atât mi-a trebuit să aud!”, mai spune românca.
În timpul pandemiei, și-a amenajat camera. „Primul lucru, cu ajutorul băieților, am zugrăvit camera în albastru, așa cum se făcea la noi, albastru ca cerul. După cergi, am început să adun și să pun de toate. Multe le aveam din familie, altele mi-au fost trimise de rude sau aduse din țară de prieteni, care au auzit de proiectul meu de suflet”.
Opinci și năframă vechi de o sută de ani
Încet – încet, românca a adunat în muzeul din Italia Opinci și năframă vechi de o sută de aniștergare, prosoape, ulcioare, cergi, cămeși și multe altele, cum ar fi un leagăn de lemn unde odinioară se adormeau copiii sau un fus cu lână. Apoi, a urmat îmbrăcămintea. Pe lângă obiecte vechi, de la părinți și bunici, a făcut și ea altele, după modelul tradițional. „Așa s-au născut alte cămeși și două paltoane, unul din lână ce se cheamă roc ca la noi. Opincile sunt vechi de o sută de ani, la fel și o năframă, le am de la o mătușă. Năframa e chiar cea cu care s-a măritat ea!”, mai spune Angela Mihali.
Românca a mai adus și un război din țară, iar după ce îl va monta un meșter, abia așteaptă să-l folosească, să facă țoale, de pus pe jos, conform rotalianul.com.
Puteți urmări știrile Click! și pe Google News!
