Orașul din România unde e mai scump ca la Roma: „Prețuri mai mari decât în Occident la salarii mult mai mici”
Într-un context economic marcat de inflație și instabilitate fiscală, Clujul, unul dintre cele mai prospere orașe ale României, ajunge să depășească Roma – un oraș aflat în inima Occidentului – la capitolul prețuri de consum. O simplă înghețată sau o cafea în centrul Clujului poate costa mai mult decât produse similare vândute în locații de referință din capitala Italiei, cum ar fi Pantheonul sau Piazza Navona.
Comparația este făcută de Diana, o româncă aflată la studii universitare la prestigioasa Pontificia Università San Tommaso d'Aquino din Roma. Postarea sa a generat zeci de comentarii virale în mediul online, scoțând în evidență un dezechilibru evident între nivelul prețurilor și veniturile medii din România, scriu cei de la Adevărul.
„În Cluj, un glob minuscul de înghețată costă 9 lei"
„În Cluj, un glob minuscul de înghețată costă 9 lei. Cumpăr trei globuri și plătesc mai mult decât pe o înghețată artizanală imensă, cu frișcă și toppinguri, servită în buricul Romei. Și acolo mă uit la Colosseum, nu la un bloc comunist din Mărăști”, notează Diana într-o postare sinceră, dar tăioasă.
Situația devine și mai absurdă când vine vorba de prețul cafelei: între 10 și 15 lei pentru un espresso în Cluj, sau chiar peste 20 lei pentru un cappuccino. În Roma, cafeaua servită într-o cafenea centrală costă în jur de 1 - 1,5 euro. Diferența de calitate, afirmă Diana, este net în favoarea italienilor.
„Nu îmi explic cum e posibil”
Reacția româncei, deși încărcată de afecțiune pentru Cluj – orașul studenției sale – trădează o frustrare crescândă. „Să ai în Cluj prețuri mai mari decât în Occident, în condițiile în care salariile sunt mult mai mici... mie îmi dă cu virgulă. Nu îmi explic cum e posibil”, afirmă ea.
Diana nu este singura care observă această disonanță. Zeci de comentatori confirmă realitatea: prețuri mai mari în orașele „de fițe” din România decât în capitalele europene, fără ca acest lucru să fie justificat nici de veniturile populației, nici de nivelul serviciilor.
De ce sunt prețurile atât de mari în România
Un utilizator încearcă o explicație structurată: prețurile nu pornesc de la tejghea, ci dintr-un lanț economic sufocat de costuri ridicate și instabilitate legislativă. Chiriile comerciale, taxele, utilitățile și presiunea fiscală asupra antreprenorilor mici determină prețuri ridicate care, în final, sunt suportate de consumatori.
„La capătul lanțului nu se află profiturile uriașe, ci grija zilnică de a supraviețui”, spune el, subliniind că adevărata problemă nu este în cafeneaua de colț, ci în politica economică națională. Acest cerc vicios al scumpirilor pare să lovească în special orașele care s-au dezvoltat rapid, fără o coerență între cerere și ofertă reală.
Un alt comentator atrage atenția asupra unui element cultural fundamental: boicotul. În Italia, explică el, consumatorii sancționează imediat creșterile nejustificate de prețuri prin refuzul de a cumpăra. Rezultatul? Vânzătorii sunt obligați să regleze tarifele într-un interval extrem de scurt, altfel riscă falimentul.
„În România, prețul se poate tripla în câteva zile, iar reacția publicului este: «Ce să facem, trebuie să mâncăm»”, notează sarcastic autorul comentariului. Lipsa unei culturi a consumatorului informat, dar și absența unei solidarități în fața abuzului comercial fac ca România să rămână vulnerabilă în fața fenomenului de „scumpire fără acoperire”.
Magnet pentru investiții
Clujul a devenit un magnet pentru investiții, dar și un exemplu de polarizare socială acută. Unii locuitori reușesc să susțină acest ritm al scumpirilor, alimentând un cerc închis de „consum de lux” mascat în normalitate. Pentru ceilalți, orașul devine tot mai greu de suportat, iar traiul zilnic – un efort constant de adaptare și renunțare.
„Când merg în Craiova, simt că trăiesc gratis”, spune un clujean obișnuit cu prețuri exorbitante. „Mi-e și rușine să plătesc atât de puțin”. Această comparație scoate în evidență fractura dintre orașele de top economic și restul țării, o realitate adesea ignorată în dezbaterile publice.
Dacă Roma – un oraș suprasaturat de turiști, istorie și artă – reușește să păstreze prețuri rezonabile pentru cetățenii săi și vizitatorii deopotrivă, atunci poate și Clujul are ceva de învățat. Din păcate, lecția italiană nu pare să prindă rădăcini aici. În absența unor mecanisme clare de autoreglare, piața continuă să funcționeze după o logică simplă: cât timp se plătește, se justifică.
Și, în acest ritm, Clujul riscă să devină un oraș al prețurilor occidentale și al salariilor estice – o combinație dureroasă pentru locuitorii săi.
