Sașii se întorc în liniștea Ardealului după ani buni petrecuți în Germania. De ce aleg să revină: „S-au schimbat multe”

După exodul masiv din anii '90, când comunitățile săsești din Transilvania s-au golit aproape complet de teama revenirii comunismului, tot mai mulți etnici germani aleg să revină acasă. În orășele precum Agnita, foștii localnici se întorc după decenii petrecute în Germania. 

Sașii se întorc în Agnita după mulți ani în Germania Foto: Captură video Adevărul

Mii de sași transilvăneni care au luat drumul Germaniei după căderea Cortinei de Fier își reevaluează prioritățile la vârsta pensiei.

Dacă în 1990 plecarea a fost văzută ca o salvare din fața lipsurilor și a traumelor istorice, astăzi tot mai mulți aleg să petreacă luni întregi sau chiar să se restabilească definitiv în localități precum Agnita. 

Exodul care a golit Agnita

Până la Al Doilea Război Mondial, sașii reprezentau majoritatea populației în Agnita, un oraș așezat pe Valea Hârtibaciului.

Declinul comunității a început odată cu deportările etnicilor germani în Siberia și a continuat prin naționalizările forțate din perioada comunistă, măsuri care au rupt treptat legăturile oamenilor cu propriile proprietăți.

„Părinții mei au fost deportați în Siberia. Bunicul a luptat de partea germană, în SS, așa era. Iar bunica a fost deportată și ea. Acolo s-au cunoscut și, la întoarcere, au venit cu mama mea, născută în Siberia” spune Ernst Markel, întors din Germania la Agnita.

Ruptura definitivă s-a produs imediat după Revoluția din 1989. Temându-se că libertatea este temporară și că regimul opresiv ar putea reveni, populația săsească a părăsit masiv Transilvania, potrivit Adevărul.

Cei care au plecat atunci au căutat stabilitate financiară și un viitor mai sigur pentru copii, lăsând în urmă casele tradiționale și o istorie de secole.

Revenirea acasă după trei decenii: „În Germania aveam un apartament, aici avem grădină și libertate”

După 30 sau chiar 36 de ani trăiți în Occident, mulți sași constată că realitatea din Germania nu mai corespunde idealurilor din tinerețe.

Creșterea costurilor de trai, chiriile ridicate și presiunea economică i-au determinat pe unii pensionari sau șomeri să se repatrieze în România, unde dețin case spațioase și grădini generoase.

Ernst Markel, întors în Agnita după 36 de ani pentru a deveni paracliser al Bisericii Evanghelice, mărturisește că prioritățile se schimbă odată cu înaintarea în vârstă.

Ernst Markel: „Când am plecat aveam alte idealuri, alte ambiții. Să ne construim un viitor pentru copii. Gândeam noi că este mai bine acolo. Acum, la vârsta asta, stai și te gândești ce este mai important. În Germania am avut lupta noastră. Acum am venit să mă regăsesc. Nu mai sunt atât de importante lucrurile materiale, partea financiară. Sufletește, cred că este mai important.”

Aceeași perspectivă este împărtășită și de alți etnici germani reveniți în satele transilvănene, care subliniază avantajul de a trăi sănătos din propria grădină și de a scăpa de cheltuielile apăsătoare din marile orașe germane.

Biserica fortificată din Agnita, simbolul care readuce viața pe Valea Hârtibaciului

Pe lângă reîntoarcerea definitivă a unor localnici, fenomenul „sașilor de vară” menține vie legătura dintre generații.

Foștii locuitori revin în fiecare vacanță însoțiți de copii și nepoți, pentru a le arăta originile și pentru a participa la evenimente tradiționale precum festivalul medieval „Fuga Lolelor”.

Reabilitarea cu fonduri europene a bisericii fortificate din secolul al XIII-lea, ce adăpostește un clopot din 1509 și o orgă istorică funcțională, a transformat Agnita într-un reper important pe traseul Via Transilvanica.

„Este funcțională. Este considerată a fi sora mai mică a renumitei orgi de la Biserica Neagră din Brașov” spune Alexia Tobă, lector la Biserica evanghelică din Agnita.

„Nu credeam, când eram copil, că această biserică va deveni atât de căutată de turiști”.

Interesul turistic în creștere și implicarea celor reveniți oferă o nouă perspectivă unui oraș care încearcă să-și valorifice patrimoniul săsesc unic.