Satul părăsit din România. Deși peisajele îți taie răsuflarea, nu mai vezi picior de om aici
În zona bisericilor fortificate din zona Biertan – Richiș - Agnita, vei ajunge în universul fermecător al satului Mighindoala, cunoscut și sub numele de Valea Îngerilor. Imaginile surprinse în această vale pitorească, flancată de înălțimi stâncoase și case acoperite de vegetație, o să vă captiveze încă de la început și o să vă convingă să adăugați acest loc pe lista voastră de destinații de vizitat.
Mighindoala, un sat cu 200 de locuitori în perioada lui de glorie
Mighindoala, un sat din comuna Șeica Mare din județul Sibiu, a fost menționat pentru prima dată în documente în anul 1381 sub numele de Engental (Valea Îngustă). Cu o populație diversă de peste 200 de locuitori - români, sași și maghiari - în anii săi de glorie, Mighindoala a cunoscut ulterior o decădere inexorabilă.
Satul număra peste 50 de case în 1975
În 1975, satul număra peste 50 de case, dar exodul sașilor și alunecările de teren au dus la depopularea treptată a așezării. Astăzi, Mighindoala este un loc al pustietății, doar pictorul Sorin Tara rămânând o prezență sporadică, îngrijind două case și parțial restaurând biserica evanghelică.
În timp ce vei coborâ către Mighindoala, dar vei descoperi că nu ești singurul vizitator al locului. Urme proaspete de urși îți vor atrage atenția, amintindu-ți că această vale își păstrează sălbăticia și misterul.
Vei putea explora ruinele acoperite de ierburi și vegetație, vei descoperi că prima casă, acum atelierul pictorului Sorin Tara, și biserica ortodoxă rămasă în paragină sunt mărturii ale unei comunități dispărute. Mobilierul vechi rămas în unele locuințe te va purta cu gândul la copilăria petrecută în sate pline de viață și zgomot.
Biserica evanghelică din secolul al XV-lea din Mighindoala
Biserica evanghelică din secolul al XV-lea din Mighindoala, încă în picioare, este un simbol al istoriei locale și al rezistenței timpului. Aici, Tara von Neudorf își dorește să picteze povestea sașilor din Transilvania, păstrând viu patrimoniul cultural al regiunii.
Cu regret și dorința de a reveni, te vei îndrepta spre satul Buia, lăsând în urmă Mighindoala și castelul Bolyai – Mihai Viteazul, o altă mărturie a trecutului tumultuos al acestor meleaguri.
Mighindoala, cu povestile sale și tristețea prezentului, rămâne un loc special, încărcat de mister și amintiri, care merită descoperit și explorat pentru patrimoniul său cultural și natural deosebit. Așteptăm cu nerăbdare următoarea noastră întâlnire cu această vale uitată, cu nădejdea că poveștile sale vor continua să trăiască în inimile noastre.
