Se vinde cârciuma care i-a aparținut lui I.L. Caragiale. Marele dramaturg nu avea talent și în afaceri
Cârciuma din zona Gării Buzău, care a aparținut dramaturgului Ion Luca Caragiale, este scoasă la vânzare. Afacerea s-a încheiat cu faliment și datorii, iar scriitorul le-a plătit la vremea respectivă cu un pian, o bibliotecă și un șifonier.
A fost una dintre rarele incursiuni ale dramaturgului în negustorie, evocată chiar de George Călinescu. Presa locală a vremii anunța cu entuziasm sosirea lui I.L. Caragiale în Buzău și îndemna localnicii să îi treacă pragul, bucuroși fiind nu numai de preparate, dar și de bucuria de a se întâlni cu scriitorul. Caragiale nu avea însă talent de negustor.
Caragiale nu a avut talent în afaceri
În „Istoria literaturii române de la origini şi până în prezent”, G. Călinescu scria:
„Lui Caragiale îi veni gustul, având drept pildă pe Dobrogeanu-Gherea, să se apuce de negustorie. (...) Desigur că la mijloc au fost nevoia şi poate dorinţa de a scandaliza şi mustra în chipul acesta societatea”.
Mult mai târziu, scriitorul buzoian Nicolae Peneş, scria în cartea sa – „I.L.Caragiale comersant la Buzău, că după încercări eșuate la București și Iași, Caragiale ajunge la Buzău „plin de speranțe” și preia restaurantul gării.
„După ce deschise şi închise, la fel de repede, berăria din Gabroveni (1893), în martie 1894, Caragiale e la Iaşi unde se interesează 'asupra putinţei de a deschide acolo o berărie'. Nu reuşi la Iaşi, dar deschise din nou 'Berăria Academică, Bene Bibenti' pe strada Sf. Nicolae - Şelari nr.2 din Bucureşti. Ghinionist cum se considera, nici aceasta nu îi fu de prea mare ajutor. Aşa ajunse, plin de speranţe, în toamna anului 1894 la Buzău, unde concesionă restaurantul gării".
Presa locală saluta momentul: „Ne place să credem că toţi cei care vor vizita restaurantul vor rămâne mulţumiţi… şi de fericita ocaziune de a fi în contact cu neîntrecutul autor al pieselor O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă, Năpasta, D’ale carnavalului”, notează Agerpres.
Şederea la Buzău a marelui dramaturg a fost de scurtă durată, între 15 noiembrie 1894 şi 15 noiembrie 1895, şi s-a încheiat printr-un faliment şi câteva poliţe de achitat.
Se vinde un imobil cu istorie
Imobilul numără cinci camere, un beci domnesc cu boltă, în suprafaţă de 60 de metri pătraţi şi, în ciuda vârstei sale, are dotări în pas cu vremurile moderne, scrie Agerpres.
„Proprietar. Preţ 315.000 de euro. 5 camere la nivel de pensiune (cu toate dotările) + 2 spaţii comerciale. Spaţiu comercial P+1+M cu amprenta la sol de 110 mp. Clădirea are şi beci domnesc cu bolta în suprafaţă de 60 mp. La parter sunt 2 spaţii comerciale (cu clienţi în acest moment). La etajul 1 sunt 2 dormitoare dotate cu baie proprie + 1 garsonieră (cameră +chicinetă+baie) + cameră tehnică. La mansardă sunt 2 camere, fiecare cu baia ei. Toate camerele sunt dotate cu aparate de aer condiţionat, sunt echipate la nivel de pensiune. Acoperişul este izolat pe interior cu spumă. Ferestrele au două rânduri de termopan, pentru a asigura liniştea interioară", informează proprietarul în anunţul de vânzare.
De-a lungul timpului, clădirea a adăpostit o covrigărie care folosea o tehnică veche pentru producerea covrigilor, prin intermediul cuptoarelor pe tule din pământ.
Imobilul în care a funcţionat restaurantul este declarat monument istoric, astfel încât, înainte de a fi vândut, Ministerul Culturii va trebui să îşi exercite dreptul de preempţiune.
