Oraşul din România unde pământul „ascunde” comori. Străzile sunt pavate cu aur: „Oriunde ai păşi, sigur găseşti o cantitate mică de aur”
România are poveşti care rivalizează cu basmele, iar una dintre cele mai fascinante se scrie în tăcere, la poalele Munţilor Gutâi, în inima Maramureşului. Acolo se află Baia Sprie, un oraş mic, dar cu o moştenire impresionantă: aurul, adânc înrădăcinat în istoria și solul său.
Are străzile pavate cu aur
Puţini știu că străzile acestui oraș sunt literalmente pavate cu aur. Nu e vorba de dale strălucitoare sau decorațiuni fanteziste, ci de ceva mult mai autentic: praful de aur rămas în sol după secole de exploatare minieră. Baia Sprie a fost una dintre cele mai importante zone aurifere din Transilvania, iar tradiţia mineritului se întinde aici pe mai bine de două milenii.
În perioada de vârf a activităţii miniere, în jurul anului 1700, existau nu mai puţin de 75 de exploatări aurifere active în zonă. Aurul extras era atât de valoros încât regi și imperii și-au disputat controlul asupra regiunii. Din pământul acesta s-au ridicat averi, s-au scris tratate și s-au aprins conflicte.
„Oriunde ai păşi, sigur găseşti o cantitate mică de aur”
„Oriunde ai păşi, sigur găseşti o cantitate mică de aur”, spun localnicii, citați de ZF. Nu exagerează. În multe locuri, drumurile neasfaltate păstrează urmele invizibile ale metalului preţios. Ironia sorţii face ca tocmai aurul care a făcut regiunea faimoasă să fie și motivul pentru care unele străzi au rămas în pământ bătătorit: asfaltarea lor ar însemna acoperirea unor potenţiale resurse.
Ultima mină a fost închisă în 2006, dar amintirea celor care au lucrat în adâncuri, deseori în condiții grele, este încă vie în memoria orașului. Clădirile administrative ale minelor, intrările în galeriile părăsite și poveștile transmise din generaţie în generaţie păstrează vie identitatea acestui loc.
Baia Sprie nu este doar un oraş cu aur sub tălpi, ci un loc care îmbină natura, istoria și tăcerea unei epoci încheiate. Astăzi, turiştii vin să exploreze peisajele spectaculoase, lacurile montane și traseele de drumeţie, fără să știe că sub pașii lor se ascund fire de aur — la propriu.
