Cum a apărut iaurtul

Cu o istorie de peste cinci mii de ani, iaurtul se numără printre cele mai consumate alimente din lume. Este disponibil în combinaţii diverse, cu fructe, ciocolată sau cereale, dar varianta simplă, cu cât mai puţin zahăr adăugat, este cea mai sănătoasă.

Primele consemnări ale fabricării iaurtului datează încă din mileniul III înainte de Hristos. Se crede că nomazii turci au fabricat prima dată iaurtul dintr-o greşeală. Ei obişnuiau să mulgă caprele şi să transporte laptele în pungi făcute din piele de capră uscată la soare. Aici laptele intra în contact cu bacteriile şi fermenta, obţinându-se astfel un sortiment de iaurt.

Băutura nomazilor

Cel care a scris pentru prima dată despre iaurt a fost filosoful Pliniu cel Bătrân, care a trăit în secolul I după Hristos. El povestea că naţiile barbare consumă un soi de lapte mai gros, care avea un nivel de aciditate scăzut. Procesul de îngroşare a laptelui a fost pus în aplicare de păstorii din Anatolia, ei fiind cei care au dat numele băuturii, iaurt, cuvânt ce înseamnă „a îngroşa„.

Beneficii pentru sănătate

Persanii au cei care au descoperit proprietăţile terapeutice ale iaurtului, spunând că regele lor, Abraham, avea o digestie regulată mulţumită acestei băuturi. Iaurtul a fost adus în Europa, în Franţa, în 1542, în timpul domniei lui François I. Se spune că regele avea probleme cu digestia, iar sultanul Suleiman Magnficul, un aliat al Franţei, şi-a trimis un doctor la curtea regelui. Acesta l-a vindecat pe rege cu iaurt. Vestea despre miraculosul aliment s-a răspândit în întreaga Franţă şi mai apoi în Europa. Abia în secolul XX iaurtul a început să fie consumat în Imperiul Rus, în Europa Centrală şi de Sud şi Asia de Vest. Cel care a descoperit bacteriile din iaurt, Lactobacillus, a fost un student bulgar la medicină, Stamen Grigorov.