Polițistă în „Clanul”... Elvira Deatcu recunoaște: „Și acasă sunt polițistă, dacă îi întrebați pe copiii mei”
Una dintre cele mai îndrăgite actrițe de la noi, Elvira Deatcu, împlinește astăzi, 22 martie, 51 de ani. În acest moment, trăiește una dintre cele mai frumoase perioade din viața sa: joacă în multe spectacole de teatru, dar și în cel mai de succes serial tv al momentului, „Clanul” de la PRO TV. Reporterii Click! au obținut un interviu aniversar în exclusivitate. Avem detalii neştiute, atât despre cariera sa, cât şi despre viaţa privată.
Pentru cei ce nu știu, Elvira Deatcu (51 de ani) și-a cunoscut soțul în adolescență. Cei doi trăiesc o poveste de dragoste specială, mai ales că la început au fost nevoiți să treacă peste multe piedici pe care viața le-a pus în calea fericirii lor. Ea a făcut la un moment dat şi naveta pentru el... Partenerul de viață al actriței nu lucrează în domeniul artistic, așa că nu-i place să iasă în evidență. Rare sunt cazurile când cei doi sunt văzuți împreună, în public.
Click!: Cum ai primit vestea că vei juca în serialul „Clanul”?
Elvira Deatcu: M-am bucurat foarte mult, firește. Cred că ar fi onorant pentru orice actor să intre într-un proiect făcut foarte bine, cu o distribuție de actori excepționali, cu un scenariu foarte bun. Echipa tehnică este formată numai din profesioniști cu care, de altfel, am mai lucrat înainte. Nu aveam de ce să nu fiu bucuroasă că voi face parte din acest proiect.
Care crezi ca sunt datele personale care te ajută să fii în rol de polițistă?
Cred că avem în comun bucuria de a exista profesional într-un domeniu pe care l-am ales. Mai mult decât atât, cred că pe amândouă ne mână pasiunea, tenacitatea și dorința de a face lucrurile să funcționeze foarte bine, chiar de a face performanță în profesia noastră, chiar dacă, uneori, această pasiune, această flacără care ne mână în luptă, îi poate deranja pe cei din jurul nostru.
Elvira Deatcu: „Băieții mei ar spune, poate, că și acasă sunt o polițistă”
Acasă eşti „politista”?
Dacă întrebarea aceasta ar fi fost adresată băieților mei, probabil ar fi răspuns că da, am fost de multe ori o „mamă polițist”. E adevărat că am impus reguli, limite, ca să funcționeze cât mai armonios acest parteneriat, această relație mamă-copil, mai ales când copiii sunt doi băieți – buni, dar de multe ori năbădăioși.
Cum decurge, acum, o zi din viata ta, de când au apărut și filmările pentru „Clanul”? Ce îți place cel mai mult la rutina acestor zile?
Se modifică rutina unei zile, dar nu în mod dramatic. Știu din timp ce urmează să filmez, când urmează să filmez – ceea ce este foarte bine, pentru că acum, în ultima perioadă, am avut zile grele, pline cu multe secvențe, mult text și, atunci, am avut timp să învăț temeinic replicile, ca să pot să reacționez pe set la indicațiile regizorale, să țin cont de toate detaliile și reperele tehnice care sunt extrem de importante. Se modifică, dar nu e ceva care să mă sperie, dimpotrivă, mă bucură, știu să mă organizez foarte bine și, să fim serioși, ce poate fi mai îmbucurător pentru un actor decât să aibă o zi de filmare plină, să fie solicitat și, eventual, seara să mai aibă și spectacol la teatru. Din partea mea, să fie cât mai multe zile „perturbate” în felul acesta.
Când ai decis să fii actriță. Cum poți descrie, pe scurt, traseul tău până în acest moment? Care sunt cele mai mari bucurii și satisfacții pe care ți le oferă această meserie?
În perioada adolescenței, cred că aveam 15-16 ani, am avut un gând îndreptat spre această profesie, dar a fost un gând nemărturisit celor din jur, recunosc, pentru că mi se părea extrem de cutezătoare, de îndrăzneață această dorință. Abia spre sfârșitul anilor de liceu mi-am îngăduit să povestesc părinților și prietenilor că mi-aș dori să dau la Institutul de Teatru. Am absolvit în `95 și, din fericire, am intrat prin concurs la Teatrul Odeon, în același an. Este adevărat că profesia aceasta este extrem de frumoasă, terapeutică, vindecă suflete și minți, dar, în egală măsură, este o profesie extrem de grea, egoistă, frustrantă pentru că, firește, cu toții vrem să existăm în această profesie, să avem de lucru și asta nu se întâmplă, din păcate, așa cum ne dorim. Pentru mine, lucrurile care mi-au adus cele mai mari bucurii au fost întâlnirile umane pe care le-am avut. Regizori, parteneri pe care i-am avut și felul în care aceste întâlniri au schimbat ceva în mintea și în sufletul meu – acestea au fost lucrurile care chiar au contat și contează în continuare pentru mine. Mă interesează acest laborator al repetiților când descoperim lucruri despre noi, prin noi – asta este cu adevărat important pentru mine.
Nici unul dintre băieții tăi nu a îmbrățișat aceeași meserie ca tine… Au avut vreodată dorința asta? Ce pasiuni au?
Luca este student în anul II la Arhitectură, deci el a ales deja. Filip este abia în clasa a VIII-a, are anul acesta examenul de capacitate și cred că mai are timp să-și intuiască un drum care să-l facă pe el fericit, cu o profesie care să-l bucure. Din ce-mi aduc aminte, amândoi au cochetat cu Actoria, Filip și acum dă semne că ar fi atras de profesia mea, dar ei văzând fațetele frumoase și atrăgătoare ale acestei profesii, dar în egală măsură și pe cele mai puțin plăcute, mai umbroase, mai frustrante, cumva, au avut o imagine corectă. Prin mine, prin ochii mei, au înțeles, cred, ce înseamnă această profesie cu toate care vin la pachet. Pentru Luca a fost destul de ușor, s-a hotărât pentru Arhitectură și s-a dovedit că este acolo unde talentul lui dă roade. Iar Filip face baschet de performanță, a făcut canto, va continua după ce termină cu examenul de capacitate... și vom vedea mai departe. Ca părinte, nu vrei decât să le fie bine și să-i susții oricare ar fi opțiunile pe care le aleg. Eu îmi doresc foarte tare ca ei să meargă cu bucurie la serviciu, oricare ar fi domeniul în care doresc să se exprime.
Elvira Deatcu: „Jucăm «O casă deschisă»... cu casa închisă, de fiecare dată!"
În ce spectacole te putem vedea la teatru în această perioadă și ce premiere sunt în pregătite?
La Teatrul Odeon tocmai am scos o premieră în regia unei tinere regizoare, Teodora Petre, care a câștigat un concurs de texte contemporane. Este primul spectacol de teatru în care joc alături de profesorul meu, Adrian Titieni, și sunt foarte bucuroasă. Este un spectacol care nouă ne aduce multă bucurie, se numește „O casă deschisă” pe care, așa cum frumos a spus-o un coleg, îl jucăm cu casa închisă, pentru că este Sold Out la fiecare reprezentație, ceea ce ne măgulește pe noi toți. Joc și în „Pescărușul”, în regia lui Andrei și a Ioanei Gosu, în „Liniște, sărut, acțiune”, în regia lui Peter KereK, regizor cu care, ulterior, am lucrat la „Vlad" și, acum, lucrez şi la „Clanul". De asemenea, mă puteţi vedea în „Rebarbor", la sala mare, în regia lui Alexandru Dabija. Nu-mi mai vin în minte acum, dar nu trebuie să vedeți numai ce joc eu, vă invit, cu drag, să veniți la spectacolele Teatrului Odeon, pentru că merită. O să vă placă, o să vă bucure, o să aveți parte de seri minunate alături de trupa Teatrului Odeon.
Elvira Deatcu, foarte iubită și pentru rolurile din serialele tv
În 2015 viața i s-a schimbat atunci când a fost solicitată să joace în serialul "Lacrimi de iubire" un rol negativ alături de prietena și colega ei de la Teatrul Odeon, îndrăgita actriță Carmen Tănase.
După acest rol a primit alte oferte cum ar fi "Daria, iubirea mea" sau "Cu un pas înainte", unde a jucat însărcinată cu Filip. Chiar s-a schimbat un pic povestea scenariului ca actrița să poată apărea cu burtică și a făcut ședința foto și împreună cu Luca, fiul cel mare.
Actrița este născută pe 22 martie, și pentru cei ce nu știu, Luca și Filip s-au născut tot în această lună, primul pe 8 și mezinul pe 12 martie. "Nu agreez și nu mi plac zilele de naștere. Dar demult, cred că ultima dată am sărbătorit când am împlinit 30 de ani și atunci am făcut petrecere în teatru, cu colegii. Sunt ocupată cu Filip (15 ani, n.r.), fiul cel mic, pentru că urmează examenul de capacitate. Luca (20 de ani, n.r.) este în anul doi, a terminat sesiunea, este la Milano (unde studiază Arhitectura, n.r.). Filip cred că se duce către mate-info, pentru că așa spune că are o plajă mai largă de opțiuni după aceea".
A jucat în cele mai cunoscute producții tv
Actrița este fericită că deși a fost mamă cu normă întreagă rolurile au continuat și a jucat în "Aniela", "Iubire și onoare", "Pariu cu viața", "O nouă viață", "Vlad", "La Oraș" și acum poate fi văzută în "Clanul". Nici rolurile din filme nu s-au lăsat așteptate, iar anul acesta ați putut-o vedea în "Ramon".
Ce spune despre rolul din "Clanul"?
"După ce am fost polițista Tănțica Cercel în serialele «Pariu cu viața» și «O nouă viață», și polițista din filmul «Ramon», acum am evoluat, sunt la alt nivel. Sunt și mai șefă, am avansat. Personajul meu din «Clanul», Olivia, este inspector-șef, trimisă de minister, pentru că personajul interpretat de Șerban Pavlu, Costoiu, se pare că nu prea își face treaba. Și sunt cumva superioară lui. Și asta mă bucură mult (rade, n.r.).
Mă bucur că joc cu el, pentru că eu cu Șerban nu am jucat niciodată împreună până acum, nici în teatru, nici în film. Iată că acum avem ocazia să o facem. Și așa a zis și el, sper că rămâne la aceeași părere, să fim colegi. Până acum nu am avut multe filmări, urmează niște secvențe foarte grele de acțiune și de fapt acelea mă panichează, mai ales tot ce ține de mânuirea pistolului.
Am mai mânuit pistolul, însă nu excelez. Scenariul este bine scris și mă onorează că fac parte din acest proiect. Mă bucur că am intrat în acest sezon, la fel cum am intrat și în serialul «Vlad» pe parcurs", a spus Elvira Deatcu, în exclusivitate pentru Click!
Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!
