Cum să treci proba de foc: tăiatul unghiilor la un copil cu autism

Sunt părinţi care „rezolvă” situaţia în somn. Este şi aceasta o soluţie, dar temporară. Copilul nu reuşeşte să-şi învingă teama sau disconfortul şi nici nu va reuşi să facă această operaţiune singur la maturitate. Părinţii îşi vor ajuta copilul să înţeleagă că tăiatul unghiilor nu este periculos sau dureros. Prin tolerarea acestei operaţiuni se înregistrează încă un succes notabil în viaţa lui – drumul spre independenţă.

Ce le generează frica

Unghiera sau forfecuţa pot fi înfricoşătoare pentru un copil cu autism - atât prin formă, cât şi prin zgomotul pe care îl produc la tăierea unghiilor. În această situaţie putem apela la un suport vizual/pictograme cu o persoană care să prezinte, în secvenţialitate, tot procesul. O altă variantă ar fi ca un membru al familiei să facă un clip video în momentul în care face această operaţiune, explicând fiecare pas clar şi într-o manieră cât mai simplă.

Unghiera sau forfecuţa?

Fiecare copil este diferit. Ca atare, nu putem şti ce preferă. Totuşi, din mărturiile părinţilor şi chiar ale copiilor, forfecuţa este mult mai bine tolerată: nu pune presiune pe unghie şi nu este atât de zgomotoasă. În cazul ambelor instrumente, încercaţi să achiziţionaţi unele cât mai prietenoase, cu desene. Puteţi fabrica un panou cu tokeni sau feţe zâmbitoare ce vor fi oferite după fiecare progres (după ce atinge instrumentele, dacă acceptă să-i tăiaţi o unghie etc).

Citeşte mai multe pe această temă AICI