Cum să nu pui în pericol sănătatea propriului copil

Scena începe cu o fetiţă în metrou. Îmi atrage atenţia tusea excesivă a acesteia. Cea mică se vede că nu se simte deloc bine: tuşeşte de zor şi îi curge şi nasul cu o presiune mai mare ca apa la robinet. Stă apatică în braţele mamei sale. Cele două se întâlnesc cu o altă mămică şi un băieţel. Ambii copilaşi n-au mai mult de 4-5 ani şi se pare că sunt în drum spre grădiniţă.

Discuţie halucinantă

Mămica băieţelului: Dragă, dar tuşeşte cam tare asta mică. E bine? Mămica fetiţei: E bine acum, dar azi-noapte a avut febra 38.5. I-am dat panadol şi i-a scăzut. De dimineaţă s-a trezit singură, vioaie. Aşa că m-am decis să o aduc la grădiniţă. Nu avea rost să îmi iau liber. Mămică băieţelului: Dar poate că e un virus periculos şi o să se transmită şi la ceilalţi. În plus, e posibil ca şi celei mici să nu-i fie ok în colectiv dacă a avut şi febră. Ar fi mai bine, totuşi, să mergi cu ea acasă. Mămica fetiţei: Cred că ştim fiecare ce e mai bine pentru copilul lui. Mămica băieţelului: Dar ar trebui să te gândeşti şi la ceilalţi. Mămica fetiţei: Ceilalţi se gândesc cumva la mine?

E necesar puţin bun-simţ şi ceva responsabilitate părintească

A trebuit să cobor şi nu am mai putut asculta mai departe acest discurs care pur şi simplu m-a oripilat. Şi să ne înţelegem. Ştiu că e toamnă şi mai toţi cei mici sunt mucioşi, dar când copilul tău tuşeşte mai rău ca un măgăruş, nasul îi curge şivoaie, iar lichidul care curge mai e şi galben-verzui, când a mai avut şi febră azi-noapte, mi se că – din dragoste pentru propriul copil (dacă nu şi din grija pentru alţii), stai cu el acasă. Nu se poate să-i pui sănătatea în pericol pentru a nu pierde o zi din concediu.

Dacă aş fi fost în locul mamei băieţelului aş fi făcut reclamaţie şi nu m-aş fi lăsat până mămica fetiţei nu ar fi fost obligată (dacă de bună voie nu a dorit) să-şi ia acasă copilul.

Câteodată mă îngrozeşte lumea în care trăim!