Încearcă să înţelegi de ce se teme copilul

Frica celui mic ne aduce mai aproape de propriile noastre frici, chiar dacă nu suntem conştienţi de asta. Părinţii se grăbesc să-l liniştească pe copil, să-l întrebe ce îi face frica şi să nege pericolul despre care cel mic vorbeşte.

Pentru a-l înţelege mai bine pe copil, putem încerca să facem o călătorie în copilăria noastră şi să căutăm fricile de atunci.

Este unul dintre cele mai eficiente moduri de a reuşi să înţelegem ce simte un copil. Dacă înţelegem ce se întâmplă în interiorul lui, putem găsi o metodă adecvată prin care să-l liniştim.

Ca moduri de manifestare a fricii întâlnim adesea plânsul şi ţipătul, evitarea şi inhibiţia, manifestările agresive, refuzul, coşmarurile nocturne, agitaţia fizică sau psihică. Fireşte, ele variază în funcţie de vârsta şi de personalitatea copilului, dar şi de modurile de manifestare ale familiei din care el face parte.

„Metoda” pe care o recomand părinţilor, pentru ca cel mic să nu se sperie, este să-i vorbească înainte despre fenomenul, activitatea, obiectul sau situaţia respectivă, astfel încât copilul să-şi poată forma o reprezentare chiar şi sumară, să fie „pregătit” pentru ce urmează să se întâmple.

De asemenea, pe cât posibil, copilului nu trebuie să i se interzică să-i fie frică, să plângă sau să fie pedepsit pentru asta.