Poate radiografia toracică să depisteze cu adevărat cancerul pulmonar?

Radiografiile produc imagini bidimensionale cu ajutorul radiațiilor. Țesuturile care absorb mai multe radiații apar în nuanțe de alb sau gri, în timp ce aerul din plămâni apare negru, deoarece absoarbe mai puține radiații.

Foto: Shutterstock

Deși cancerul pulmonar poate fi descoperit uneori printr-o radiografie, acest lucru se întâmplă frecvent atunci când boala este deja avansată. Tumorile mari sunt, de regulă, mai ușor de identificat, deoarece sunt greu de trecut cu vederea.

Cancerul pulmonar avansat, în stadiul 3B sau 4, este mai dificil de tratat și, în multe cazuri, nu poate fi vindecat. Acesta este unul dintre motivele pentru care radiografia toracică nu este considerată o metodă eficientă de diagnosticare precoce a cancerului pulmonar.

Imagini cu rezoluție redusă

Imaginile radiografice, reprezentate în nuanțe de gri, trebuie interpretate de un medic radiolog. Rezoluția lor relativ redusă poate face ca anumite detalii subtile să fie greu de observat, deoarece sângele, puroiul și apa au densități asemănătoare.

Orice formațiune anormală din plămâni poate apărea pe radiografie ca o zonă compactă, de culoare gri-deschis. Aceasta poate indica atât o tumoră canceroasă, cât și o afecțiune benignă.

Pe baza unei radiografii, medicul radiolog poate descrie formațiunea doar în termeni generali, precum:

• Nodul pulmonar: o formațiune cu diametrul de cel mult 3 cm.
• Masă pulmonară: o formațiune cu diametrul mai mare de 3 cm.
• Umbră pulmonară: un termen general care poate desemna o tumoră sau suprapunerea unor structuri anatomice din torace.
• Neoplasm pulmonar: orice formațiune nou apărută în plămâni, inclusiv una benignă.
• Leziune pulmonară: orice modificare anormală, indiferent dacă este benignă sau canceroasă.

O radiografie toracică nu poate confirma, de una singură, dacă o formațiune este canceroasă sau dacă este vorba despre o modificare benignă, precum un chist sau o cicatrice.

Tumorile pot fi ascunse de alte structuri

Oasele și alte structuri anatomice normale pot ascunde tumorile pe o radiografie, mai ales atunci când acestea sunt mici.

De asemenea, anumite boli pot masca formațiunile canceroase. Pneumonia, de exemplu, apare frecvent la persoanele cu cancer pulmonar simptomatic. Dacă ai pneumonie, puroiul și mucusul care obstrucționează căile respiratorii pot ascunde cu ușurință o tumoră.

Tuberculoza (TBC) poate avea, de asemenea, un aspect radiologic asemănător anumitor forme de cancer pulmonar, iar cele două afecțiuni pot apărea simultan.

În astfel de situații, este posibil să primești un diagnostic de tuberculoză, în timp ce cancerul rămâne nedepistat. Chiar și după vindecarea infecției, medicii pot considera că petele rămase pe radiografie sunt simple cicatrici și pot să nu le investigheze suplimentar.

Pe scurt: Tumorile pulmonare mici pot fi ascunse pe radiografie de oase sau de modificările produse de alte boli, precum pneumonia și tuberculoza.

De ce unele cancere pulmonare nu sunt depistate?

Uneori, radiografia toracică pare normală, dar cancerul pulmonar este descoperit ulterior. De regulă, acest lucru se întâmplă atunci când apar simptomele unei boli avansate, precum:

• Respirație șuierătoare;
• Scădere involuntară în greutate;
• Tuse cu sânge.

Deși o asemenea situație poate fi îngrijorătoare, trebuie să știi că radiografia toracică are limite importante. Această investigație poate să nu identifice anumite tipuri de cancer pulmonar sau tumori de dimensiuni mici.

Echipa medicală nu poate diagnostica o formațiune care nu este vizibilă pe imaginile radiografice.

Tipul și localizarea cancerului

Tumorile localizate în anumite regiuni ale plămânilor sunt mai greu de observat și au un risc mai mare de a fi trecute cu vederea la radiografie.

Un studiu din 2017 a arătat că între 45% și 81% dintre cancerele pulmonare nedepistate se aflau în regiunile superioare ale plămânilor, unde claviculele și alte structuri anatomice pot împiedica vizualizarea lor.

Adenocarcinomul pulmonar, cel mai frecvent tip de cancer pulmonar, apare de obicei în zonele periferice ale plămânilor, unde este mai dificil de identificat.

Acest tip de cancer este omis mai frecvent la radiografie decât tumorile localizate în apropierea căilor respiratorii mari, precum cancerul pulmonar cu celule mici și carcinomul pulmonar cu celule scuamoase.

Dimensiunea tumorii

Tumorile cu diametrul mai mic de 1,5 cm au o probabilitate mai mare de a nu fi observate la radiografia toracică decât tumorile mai mari.

În plus, adenocarcinoamele pulmonare pot avea un aspect difuz, descris de radiologi drept „sticlă mată”, ceea ce le face dificil de identificat pe o radiografie.

Pe scurt: Cancerele localizate în partea superioară sau la periferia plămânilor pot fi greu de observat la radiografie. Tumorile mici și cele cu aspect difuz sunt, de asemenea, mai ușor de trecut cu vederea.

Factorii de risc

Uneori, cancerul pulmonar nu este depistat pur și simplu pentru că medicul nu are motive să îl suspecteze.

Dacă nu ai simptome sau dacă medicul nu știe că ai un risc crescut de cancer pulmonar, este posibil ca această boală să nu fie luată în calcul.

Doar 65% dintre medici își întreabă pacienții dacă fumează și cât de mult fumează. De asemenea, medicii nu investighează întotdeauna istoricul fumatului atunci când pacientul afirmă că este „nefumător”.

Persoanele care au renunțat la fumat sunt adesea considerate ca având un risc mai mic, chiar dacă au fumat foarte mult în trecut.

În mod similar, persoanele care nu au fumat niciodată pot fi trecute cu vederea, deoarece sunt considerate mai puțin susceptibile de a dezvolta cancer pulmonar. Cu toate acestea, numărul diagnosticelor de cancer pulmonar în rândul nefumătorilor este în creștere.

Multe simptome ale cancerului pulmonar, precum dificultățile de respirație sau oboseala, sunt atribuite frecvent vârstei sau obezității.

În consecință:

• Femeile tind să fie diagnosticate mai târziu decât bărbații.
• Nefumătorii sunt diagnosticați mai târziu decât fumătorii.
• Persoanele tinere sunt diagnosticate mai târziu decât adulții în vârstă.

Pe scurt: Medicii pot să nu suspecteze cancerul pulmonar dacă nu cunosc factorii de risc ai pacientului. Persoanele considerate cu risc scăzut pot primi diagnosticul mai târziu, deoarece boala este mai puțin frecventă în aceste categorii.

Cât de des nu reușește radiografia să depisteze cancerul pulmonar?

Există surprinzător de puține studii recente care să analizeze frecvența cazurilor de cancer pulmonar nedepistate la radiografie. Totuși, rezultatele cercetărilor disponibile sunt îngrijorătoare.

O analiză din 2019, care a inclus 21 de studii, a constatat că între 20% și 23% dintre radiografiile toracice efectuate persoanelor cu simptome de cancer pulmonar au avut rezultate fals negative.

Acest lucru poate avea consecințe grave, având în vedere că o tumoră pulmonară își poate dubla dimensiunea, în medie, în 136 de zile.

Cancerele pulmonare aflate în stadiile 1, 2 și 3A pot fi adesea tratate chirurgical. Însă, dacă boala progresează, tumora poate deveni inoperabilă, ceea ce îngreunează tratamentul și reduce semnificativ speranța de viață.

Cum este diagnosticat cancerul pulmonar?

O radiografie toracică poate descoperi întâmplător un cancer pulmonar, în timpul investigării unei alte afecțiuni. Totuși, din cauza limitărilor sale, aceasta nu este utilizată în mod obișnuit ca principală metodă de diagnosticare a cancerului pulmonar.

În schimb, medicii se bazează, de regulă, pe trei investigații:

1. Tomografia computerizată (CT)

Această investigație realizează multiple imagini cu raze X, pe care le combină pentru a obține secțiuni tridimensionale ale structurilor anatomice. Astfel, medicul poate identifica mai ușor modificările anormale din plămâni.

2. Bronhoscopia

În timpul acestei proceduri, medicul pneumolog examinează interiorul căilor respiratorii cu ajutorul unei camere video atașate unui tub subțire.

3. Biopsia pulmonară

Această procedură presupune recoltarea unei probe de țesut suspect, cu ajutorul unui ac sau prin alte metode.

Biopsia este recomandată, de obicei, atunci când tomografia computerizată indică posibilitatea existenței unui cancer. Analiza țesutului recoltat poate confirma diagnosticul.

Dacă primești un diagnostic de cancer pulmonar, medicii vor recomanda investigații suplimentare pentru a stabili stadiul și gradul tumorii. Acest proces îi ajută să determine cât de mult a progresat boala și să aleagă tratamentul potrivit.

Tomografia cu emisie de pozitroni (PET) nu este utilizată, de regulă, pentru diagnosticul inițial al cancerului pulmonar. Aceasta este considerată mai utilă pentru stadializarea bolii.

Spre deosebire de investigațiile care oferă doar imagini anatomice, PET evidențiază procesele metabolice din organism și poate ajuta medicii să diferențieze o tumoră în creștere de țesutul cicatricial sau de formațiunile benigne.

Radiografiile toracice pot rata cancerul pulmonar în aproximativ 20–23% dintre cazurile simptomatice analizate în studiile citate. De aceea, tomografia computerizată este considerată o metodă mult mai fiabilă pentru investigarea acestei boli.

Ce metode sunt eficiente pentru screeningul cancerului pulmonar?

Radiografiile toracice nu au o sensibilitate și o specificitate suficient de mari pentru a fi utilizate ca metodă de screening pentru cancerul pulmonar.

Un studiu din 2011 a urmărit 150.000 de persoane cu risc crescut de cancer pulmonar. Cercetătorii au constatat că efectuarea anuală a radiografiilor toracice, timp de patru ani, nu a modificat rata mortalității în grupul studiat.

Deși au fost depistate unele cancere, tumorile erau, în general, suficient de avansate încât descoperirea lor prin radiografie să nu schimbe evoluția finală a bolii.

În schimb, pentru persoanele cu risc crescut de cancer pulmonar este recomandată efectuarea anuală a unei tomografii computerizate cu doză redusă de radiații (LDCT).

În această categorie de adulți, screeningul poate reduce semnificativ riscul de cancer avansat și de deces prematur.

Ce poți face pentru a reduce riscul ca un cancer pulmonar să treacă neobservat?

Există câteva măsuri pe care le poți lua pentru a reduce riscul ca un eventual cancer pulmonar să nu fie diagnosticat la timp.

Compară rezultatele investigațiilor. Dacă faci o radiografie toracică, asigură-te că medicul tău știe despre radiografiile anterioare și că are acces la ele. Compararea imaginilor poate evidenția modificări subtile, care altfel ar putea trece neobservate.

Comunică toate simptomele. Asigură-te că simptomele și factorii tăi de risc sunt menționați pe formularul de trimitere pentru investigația radiologică. Aceste informații îi oferă medicului radiolog un context suplimentar și îl pot ajuta să identifice semne discrete ale bolii.

Insistă să afli cauza simptomelor persistente. Dacă simptomele respiratorii nu dispar, iar cauza lor nu a fost identificată, nu renunța la investigații. Acest lucru este deosebit de important dacă ai făcut doar o radiografie toracică.

Solicită o a doua opinie medicală și întreabă medicul dacă, în situația ta, ar fi indicată efectuarea unei tomografii computerizate.

Sursa: Very Well Heath