De la ce vârstă se recomandă testarea pentru osteoporoză. Este indicată şi bărbaţilor

Standardul de referinţă prin care se evaluează riscul de a face osteoporoză este măsurarea densităţii osoase.

Pentru a evalua densitatea oaselor şi pierderea osoasă, se recomandă osteodensitometria, cunoscută şi ca DEXA. Aceasta este o investigaţie imagistică de înaltă performanţă, care foloseşte fascicule de raze X, fiecare cu niveluri diferite de energie, pentru a produce imagini din interiorul corpului.

Foto: Shutterstock

O scanare DEXA (osteodensitometrie) folosește o doză de radiații mult mai mică decât o radiografie standard

Aparatul DEXA este format dintr-o masă, pe care stă aşezat pacientul, un braţ mobil pe care se află un emiţător de raze X şi un detector de raze X, plasat dedesubtul mesei. Aparatul include şi un computer şi un software special, care interpretează datele obţinute, le transformă în imagini şi le afişează pe un monitor.

Persoana examinată se întinde pe masă, iar scanerul trece peste corpul său. În majoritatea cazurilor, sunt verificate oasele de la nivelul şoldului, încheieturii mâinii şi coloanei vertebrale.

Nu este nevoie de o pregătire specială pentru osteodensitometrie. Este necesar ca în ultimele 7 zile să nu se fi efectuat examinări cu substanţe de contrast. În ziua în care se face testarea, nu trebuie să se administreze tablete de calciu.

Înainte de examinare, se vor îndepărta obiectele metalice (fermoar, curele, capse), care se suprapun pe segmentul scanat, pentru a se obţine un rezultat cât mai exact.

Scanarea propriu-zisă constă în trecerea lentă a aparatului mobil peste corp, fără a atinge persoana examinată. Trebuie evitate mişcările, pentru a se obţine imagini clare. În funcţie de numărul de zone scanate, procedura durează între 10 şi 20 de minute.

Osteodensitometria se concentrează pe zonele cele mai expuse fracturilor osteoporotice, unde densitatea osoasă oferă informaţii importante despre riscul de osteoporoză. Este vorba despre coloana lombară, şoldul, colul femural şi antebraţul.

Când este recomandată analiza DEXA

Osteodensitometria este recomandată tuturor femeilor care au împlinit 65 de ani şi celor care au intrat la menopauză şi au factori de risc asociaţi - greutate mai mică de 57 kg, fumătoare, sedentare. De asemenea, este indicată femeilor aflate în perimenopauză, care au greutate scăzută şi antecedente de fracturi.

Testarea DEXA este recomandată şi bărbaţilor, după 70 de ani sau sub această vârstă, în cazul în care au factori de risc.

 Osteodensitometria este necesară tuturor adulţilor cu fractură de fragilitate, cu afecţiuni asociate cu densitate osoasă scăzută sau pierdere de masă osoasă şi celor care urmează tratamente cu corticosteroizi pe termen lung (prednison, dexametazonă), care afectează structura osoasă.

Cum se interpretează rezultatele

După efectuarea osteodensitometriei DEXA, persoana examinată primeşte un rezultat exprimat printr-un indicator numit scorul T. Acest scor măsoară densitatea osoasă a pacientului cu cea a unui adult sănătos, de acelaşi sex.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, scorul T se interpretează astfel:

● NORMAL: Scorul T este mai mare de -1,0. Densitatea osoasă este normală.

● OSTEOPENIE (densitate osoasă redusă): Scorul T este între -1,0 şi -2,5. În acest caz, masa osoasă este mai mică decât normalul, dar nu suficient de scăzută pentru a fi considerată osteoporoză. Acest rezultat impune modificări ale stilului de viaţă sau chiar de tratamente profilactice.

● OSTEOPOROZĂ: Scor T mai mic sau egal cu -2,5. În cazul acestui rezultat, densitatea osoasă este semnificativ scăzută. Există un risc mare de fracturi, fiind nevoie de evaluare medicală şi de iniţierea unui plan de tratament.

● OSTEOPOROZĂ SEVERĂ: Scor T ≤ -2,5 și existența unei fracturi cauzate de fragilitatea osoasă.

Ce analize se mai recomandă

Medicul pune diagnosticul de osteoporoză pe baza valorilor testului DEXA corelate cu alte date. Astfel, se mai recomandă radiografii şi analize de laborator - hemoleucogramă, VSH, PCR, creatinină, calcemie, proteinemie, fosfatază alcalină, enzime hepatice, hormoni tiroidieni, electroliți, dozarea vitaminei D.