Leurda, leacul-minune al primăverii

Leurda apare încă din luna martie, imediat după ghiocei şi preferă pădurile umede şi umbroase, zonele de deal şi munte.

Frunzele de

au componente asemănătoare cu cele ale usturoiului, predominând sulfura de alil, care dă gustul şi mirosul caracteristic tuturor speciilor din genul Allium.

De asemenea, se mai găsesc carotenoizi, vitaminele A şi C, levuloza, ulei eteric complex şi săruri minerale de calciu, fier, fosfor, natriu, cupru.

Leurda curăţă sângele de substanţe toxice, reduce hipertensiunea arterială, scade nivelul colesterolului, previne accidentele vasculare, evitând apariţia trombozei şi tromboflebitei prin fluidificarea sângelui şi prin dizolvare a plăcilor de colesterol.

Planta conţine adenozină, o substanţă care ajută la reducerea colesterolului rău, ajutând la stoparea sau prevenirea aterosclerozei. Complicaţiile aterosclerozei constau în hipertensiune, boli cardiovasculare, infarct miocardic sau chiar accident vascular cerebral.

Frunzele consumate sub formă de salată sunt benefice persoanelor cu bronşite, în tuberculoza pulmonară şi în tratarea infecţiilor de la nivelul căilor respiratorii superioare (gripe, raceli), datorită efectului antiseptic şi antiinflamator.

Pentru uz intern, frunzele de leurdă sunt recomandate în tratarea multor afecţiuni şi pot fi folosite nu doar crude, ci şi în infuzii. Planta are proprietăţi vitaminizante, mineralizante, depurative, diuretice şi tonificatoare. Nu doar curăţă organismul şi tractul intestinal, ci reglează şi funcţia rinichilor.

Este contraindicat consumul de leurdă în perioada alaptării deoarece poate modifica gustul laptelui matern.