Cadoul pentru profesor: gest simbolic sau obligație pentru părinți?

Începutul anului școlar vine cu emoții, uniforme pregătite, ghiozdane noi, fotografii făcute în grabă înainte de plecarea spre școală și, pentru multe familii, cu tradiționalul buchet de flori oferit cadrului didactic. Unii părinți aleg buchete impresionante, alții câteva fire delicate, o plantă în ghiveci sau o singură floare. Este un gest frumos, care poate transmite respect, apreciere și bucuria revederii.

Foto: INQUAM Photos

Problema nu este floarea. Nici măcar cadoul, atunci când este oferit din proprie inițiativă și rămâne în limite rezonabile. Problema apare atunci când un gest simbolic se transformă într-o cursă pentru cel mai frumos, cel mai mare, cel mai scump sau cel mai impresionant cadou. În acel moment, sensul inițial începe să se piardă, iar în locul lui apar comparația, stresul și, uneori, așteptarea că toți părinții ar trebui să participe.

Un gest simbolic nu este o obligație

Cadoul de început de an poate exista sau nu. Un părinte poate alege să cumpere flori, iar altul poate alege să nu ofere nimic. Ambele variante ar trebui să fie perfect normale. Nu toate familiile au aceleași posibilități financiare. Pentru un părinte, câteva zeci sau chiar sute de lei cheltuite pe un buchet pot reprezenta o sumă neglijabilă. Pentru altul, aceeași sumă poate însemna rechizitele copilului, o parte din cheltuielile pentru haine sau banii necesari pentru câteva zile. De asemenea, nu este de neglijat nici faptul că începutul anului școlar este oricum o perioadă care presupune numeroase cheltuieli și tocmai de aceea, transformarea unui gest simbolic într-o demonstrație financiară îi strică scopul. O floare oferită cu drag nu valorează mai puțin pentru că a costat câțiva lei, iar un copil care vine în prima zi de școală fără buchet nu ar trebui să se simtă diferit de colegul care vine cu un aranjament spectaculos.

Mai ales în grupurile de părinți, este important ca astfel de inițiative să rămână la nivel opțional. Formulări precum trebuie să luăm sau hai să nu ne facem de râs pot transforma rapid o idee frumoasă într-o obligație socială la care nu toți părinții își doresc să contribuie.

Competiția cadourilor scumpe

Există părinți care încep încă din luna august să discute despre cadoul pentru începutul anului școlar. Ce ar trebui să cumpere, câți bani trebuie strânși, ce nu s-a mai oferit, toate acestea sunt întrebările pe care încep să le pună pe grupul clasei, în speranța descoperirii acelui cadou care să impresioneze. Și, fără să-și dea seama, gestul simbolic riscă să fie înlocuit de un cadou extravagant, dar lipsit de emoție.

De aici începe competiția obiectelor scumpe, mai mult sau mai puțin folositoare, a buchetelor din ce în ce mai elaborate și a sumelor care cresc pentru că nimeni nu vrea să pară că oferă prea puțin, sau că elevii clasei vecine au luat ceva și mai frumos. Uneori, în spatele acestor alegeri poate exista inclusiv speranța că un cadou mai valoros îl va determina pe profesor să privească propriul copil sau clasa cu mai multă bunăvoință.

Relația dintre profesor și elev nu ar trebui construită astfel. Copilul trebuie apreciat pentru ceea ce face, pentru evoluția sa, pentru implicare, comportament și efort, nu pentru valoarea cadoului oferit de familie sau de clasă. În plus, această competiție transmite un mesaj discutabil chiar copiilor. Dacă prima lor experiență dintr-un nou an școlar începe cu comparația dintre cine a adus buchetul mai mare și cine a venit cu mâna goală, riscăm să transformăm un moment despre educație și comunitate într-un exercițiu de statut social.

O floare este doar o floare

Acesta este lucrul cel mai important pe care ar trebui să ni-l amintim la început de an școlar: o floare este doar o floare și atât. Nu este o investiție în relația cu profesorul sau o garanție că propriul copil va primi mai multă atenție. Nu este un concurs între familii și, mai ales, nu este un criteriu după care părinții ar trebui să se evalueze între ei.

De aceea, se recomandă să nu se exagereze și nu se transforme un gest simbolic într-unul extrem. Mai important, nu îi obligați pe ceilalți părinți să participe la cadouri comune sau să contribuie cu sume pe care nu și le permit. Nu cunoaștem întotdeauna situația financiară a familiei de lângă noi, nu știm ce cheltuieli are, prin ce perioadă trece sau cât de greu i-a fost să pregătească propriul copil pentru începutul școlii.

Un părinte nu ar trebui pus în situația de a alege între a spune că nu își permite și a scoate bani dintr-un buget deja limitat doar pentru a nu fi judecat de ceilalți. Valoarea relației dintre familie, copil și cadrul didactic nu se măsoară în dimensiunea buchetului și nici în prețul unui cadou.

Cel mai sănătos mod de a începe un an școlar este tocmai acesta fără comparații, fără obligații și fără concursuri. Cu respect pentru profesor, dar și cu respect pentru posibilitățile fiecărei familii.

Pentru că, până la urmă, o floare ar trebui să rămână o floare, nu o declarație de avere, nu o investiție și nu un bilet pentru tratament preferențial.

Articol scris de Adriana Stanciu, consultant educațional