Câtă încredere putem avea în influencerii de parenting?

Rețelele sociale au devenit pentru mulți părinți o sursă importantă de informații despre creșterea și educarea copiilor. De la alimentație și somn până la disciplină, dezvoltare emoțională și performanță școlară, influencerii de parenting par să aibă răspunsuri pentru aproape orice problemă. Însă câtă încredere ar trebui să avem în recomandările lor?

Foto: Shutterstock

În spatele unor fotografii atent realizate, al videoclipurilor emoționante și al poveștilor personale se pot ascunde atât informații valoroase, cât și recomandări fără fundament științific, reclame insuficient semnalizate sau modele parentale aproape imposibil de urmat. Multe dintre experiențele personale ajung să fie prezentate drept adevăruri universal valabile, iar atunci când popularitatea este confundată cu expertiza, consecințele pot depăși cu mult mediul online.

Opinia personală nu este dovadă științifică

Una dintre cele mai frecvente confuzii întâlnite în conținutul de parenting este echivalarea experienței personale cu o recomandare validată științific. Un influencer poate povesti că o anumită metodă de disciplinare a funcționat în familia sa sau că a reușit să rezolve dificultățile de somn ale copilului folosind o anumită tehnică. Experiența poate fi autentică, însă acest lucru nu înseamnă că metoda respectivă este potrivită pentru toți copiii.

Dezvoltarea copilului este influențată de numeroși factori precum vârsta, temperamentul, particularitățile individuale, mediul familial, relațiile de atașament și contextul socioeducațional. O soluție eficientă într-o familie poate fi inutilă sau chiar nepotrivită alteia.

Mai mult, faptul că o persoană are copii nu îi conferă și competențe profesionale în psihologie, pedagogie, medicină sau consiliere parentală. Un influencer responsabil ar trebui să facă diferența între ceea ce a experimentat personal și ceea ce este susținut de cercetări științifice. Formulări precum în familia noastră a funcționat sunt fundamental diferite de afirmațiile categorice de tipul trebuie să faci așa ca să ajungi la acest rezultat.

Reclama mascată și produsele prezentate drept indispensabile

O altă problemă este promovarea repetată a unor produse și servicii fără ca publicul să înțeleagă întotdeauna existența unui interes comercial. Jucării educaționale, suplimente alimentare, aplicații pentru copii, cursuri de parenting sau materiale didactice pot apărea frecvent în conținutul unui influencer. Prin expunere repetată, părinții pot ajunge să considere că respectivele produse sunt eficiente, necesare sau superioare alternativelor deja cunoscute.

În realitate, faptul că un produs apare constant în postările unui influencer nu reprezintă o garanție a calității sale. Uneori, recomandarea poate avea la bază un contract comercial, nu o evaluare obiectivă a beneficiilor produsului. Chiar și atunci când colaborarea este declarată, publicul trebuie să înțeleagă că promovarea nu echivalează cu validarea științifică sau demonstrarea eficienței produsului.

Există și o dimensiune financiară a acestei influențe. Părinții pot ajunge să cheltuiască sume importante pentru produse de care copiii nu au neapărat nevoie, convinși că astfel le oferă cele mai bune oportunități de dezvoltare. Un produs scump nu înseamnă că este mai eficient decât altceva de pe piață.

Promisiuni nerealiste și sfaturi miraculoase

Cum să elimini crizele de furie în trei pași sau Secretul pentru a crește un copil independent și fericit sunt exemple de formulări care pot atrage rapid atenția părinților. Problema acestor promisiuni este că reduc procese complexe de dezvoltare la soluții aparent simple și universal aplicabile, numai că educația nu funcționează după o rețetă miraculoasă fixă. Copiii nu reacționează identic la aceiași stimuli, iar relațiile familiale se construiesc în timp, prin interacțiuni repetate, ajustări și experiențe diverse.

Promisiunile miraculoase pot produce așteptări nerealiste. Atunci când metoda recomandată nu funcționează, părintele poate ajunge să considere că a aplicat-o greșit sau că nu este suficient de competent și, în loc să înțeleagă că recomandarea ar putea fi nepotrivită pentru situația sa, începe să își pună la îndoială propriile capacități parentale. Un creator de conținut responsabil nu promite rezultate garantate, ci explică limitele recomandărilor sale, particularitățile situațiilor prezentate și, atunci când este necesar, importanța consultării unui specialist.

Viața perfectă din fotografii și realitatea de acasă

Familii mereu zâmbitoare, copii cuminți, locuințe impecabile și activități educative atent organizate. Aceasta este imaginea parentingului pe care o întâlnim frecvent în social media. Fotografiile și videoclipurile surprind însă doar fragmente atent selectate și regizate din viața unei familii. În afara cadrului pot exista conflicte și frustrări dintre cele mai diverse, precum și momente în care lucrurile nu funcționează conform planului. Atunci când părinții compară propria realitate cu aceste reprezentări idealizate pot apărea sentimente de insuficiență și vinovăție.

Un studiu publicat în 2022 în revista Acta Psychologica, realizat pe 270 de mame cu copii între 0 și 6 ani, a evidențiat faptul că profilurile de parenting de pe Instagram pot avea atât efecte pozitive, cât și negative. Mamele cu o tendință mai pronunțată de comparație socială raportau mai frecvent experiențe negative, iar comparațiile cu influencerii puteau diminua sentimentul de competență parentală. Cercetarea a arătat însă și că anumite profiluri pot oferi sprijin, informații și sentimentul apartenenței la o comunitate.

Prin urmare, problema nu este simpla expunere la conținutul online, ci și modul în care acesta este interpretat și raportat la propria experiență.

Iluzia părintelui perfect, care știe întotdeauna ce trebuie făcut

Poate una dintre cele mai subtile forme de influență negativă este construirea imaginii părintelui care nu greșește niciodată. Acesta își păstrează calmul în orice situație, comunică impecabil, gestionează conflictele fără dificultăți și găsește întotdeauna răspunsul potrivit. Mesajul implicit este că un părinte suficient de bine informat și implicat ar trebui să poată face același lucru.

În realitate, competența parentală nu presupune absența greșelilor. Un părinte poate fi atent, responsabil și afectuos, dar poate avea momente de epuizare, poate reacționa nepotrivit sau poate avea nevoie de ajutor. Un studiu longitudinal publicat în 2026, realizat de Terese Glatz, Kristian Daneback și Emma Sorbring, a evidențiat că emoțiile negative asociate comparațiilor cu alți părinți pe rețelele sociale pot contribui, în timp, la diminuarea sentimentului de eficacitate parentală și la creșterea distresului, în special în rândul mamelor. Aceste rezultate nu înseamnă că toți părinții sunt afectați negativ de social media, ci că anumite tipuri de comparații pot deveni problematice.

Influencerii care prezintă exclusiv reușite riscă să transforme parentingul într-o competiție imaginară, în care părinții obișnuiți simt că pierd permanent.

Influența responsabilă înseamnă mai mult decât popularitate

Influencerii de parenting nu reprezintă, în sine, un fenomen negative pentru că ei pot contribui la popularizarea unor informații utile, la normalizarea dificultăților parentale și la construirea unor comunități în care părinții găsesc sprijin și înțelegere.

Diferența dintre pozitiv și negativ apare în felul în care este utilizată această influență. Un influencer responsabil își recunoaște limitele competenței, diferențiază opiniile personale de dovezile științifice, semnalează transparent colaborările comerciale și evită promisiunile nerealiste. În egală măsură, părinții au nevoie să-și dezvolte capacitatea de a evalua critic informațiile consumate online. Numărul urmăritorilor, popularitatea unui videoclip sau frecvența unei recomandări nu sunt indicatori ai validității științifice.

Cea mai valoroasă influență este aceea care îi ajută pe părinți să aibă mai multă încredere în propriile capacități, nu aceea care îi face să se simtă permanent într-o competiție.

Articol scris de Adriana Stanciu, consultant educațional