Artistul român care şi-a găsit sfârşitul într-un mormânt fără cruce. A iubit multe femei, dar nu a avut parte de dragoste
În perioada interbelică, a fost un celebru interpret de muzică ușoară, iubit și apreciat în special de femei. A cunoscut succesul și a câștigat sume mari de bani de-a lungul carierei sale muzicale, din păcate, însă, a avut o soartă tragică. Nu a avut noroc în dragoste și a fost înmormântat într-un mormânt fără cruce.
Născut la data de 8 mai 1908, la Brăila, Cristian Vasile a cunoscut cele mai înalte culmi ale succesului în perioada interbelică, dar şi cea mai joasă treaptă a decăderii, sub regimul comunist de care s-a dezis. Odată cu apariţia piesei „Zaraza”, pe care o cânta la toate petrecerile şi evenimentele la care era invitat, melodia s-a auzit peste mări şi ţări.
Legenda din spatele celebrei „Zaraza”
La trei ani de la debut, Cristian Vasile a înregistrat „Zaraza” la Berlin, cu versuri scrise de Ion Pribeagu, după muzica unui tango uruguayan, de succes, cu acelaşi nume, compus în 1929 de argentinianul Benjamín Tagle Lara. Cu toate că piesa nu însemna nimic în limba română, aceasta spunea, de fapt, o întreagă poveste. În interpretarea lui Cristian Vasile, „Zaraza“ căpăta forma unei femei superbe şi de-a dreptul fatală, iar tangoul a avut un succes atât de mare, încât a fost una dintre puţinele melodii care au răsunat puternic şi în afara graniţelor.
„Îi ardeau ochii şi-i ardea glasul când apărea în public, dăruindu-se cântecului cum numai puţini interpreţi ai acestui gen au făcut-o. Avea o voce caldă, clară, maleabilă, cu un uşor tremur în ea, al cărei patetism exprima o întreagă epocă“, scria muzicologul Nicu Teodorescu, potrivit adevărul.ro.
Artistul reușise până în 1935 ceea ce niciun interpret din ţară nu izbutise, având un repertoriu şi o discografie uriaşe, înregistrând aproape 150 de piese. Potrivit legendei, şlagărul „Zaraza” s-ar fi născut, de fapt, în urma unei pasiuni devastatoare trăită de celebrul artist. El s-ar fi iubit nebuneşte cu Zaraza, o ţigancă din Bucureşti, curtezană de lux, care ar fi fost de o frumuseţe dumnezeiască. Cei doi s-ar fi îndrăgostit la prima vedere, atunci când s-au întâlnit pentru prima dată în localul celebru, din perioada Bucureştiului interbelic, „Vulpea Roşie”, de pe Lipscani. Au trăit o frumoasă poveste de dragoste timp de doi ani de zile, până când curtezana de lux şi-a găsit sfârşitul.
În octombrie 1946, într-o seară în care femeia pleacă să cumpere tabac pentru iubitul ei, a fost ucisă de un ţigan tocmit de Zavaidoc, un alt muzician cunoscut al vremurilor căruia îi atrăsese atenția. A fost găsită a doua zi cu gâtul tăiat. Conform legendei, distrus de durere, Cristian Vasile ar fi zăcut în beţie zile în şir, ba chiar ar fi mâncat cenuşa Zarazei cu linguriţa şi ar fi vrut să încheie socotelile cu viaţa, turnându-şi terebentină pe gât. Deşi gestul nu i-a adus sfârşitul, corzile vocale i-au fost grav afectate.
Nu a avut noroc în dragoste
În Bucureştiul interbelic, numele renumitului cântăreț a ajuns unul dintre cele mai cunoscute, și, pe lângă că era un artist apreciat al vremii, era și un bărbat râvnit de femei. Din păcate, toate profitau de faima și averea lui. Prima dezamăgire în amor a venit odată cu Francesca Frangula, o tânără care şi-a părăsit soţul pentru a se arunca în braţele artistului. Acesta a ajutat-o în cariera sa și s-a căsătorit cu ea, dar şi-a dat seama că nu era interesată decât de banii lui și a divorțat.
Au urmat și alte dezamăgiri, printre care și Mary Maud, de care artistul a fost foarte îndrăgostit. Nici cea din urmă nu l-a iubit cu adevărat, ci i-a vrut doar banii, de care a avut, într-adevăr, parte. Cântăreţul i-a cumpărat un adevărat palat în Bucureşti, pe care l-a umplut cu mobilă scumpă de la Veneţia, pe placul iubitei sale. L-a părăsit când și-a atins scopul. Cântărețul a încercat să-și ia viața după această dezamăgire și se spune că a fost salvat de mama sa, singura femeie care l-a iubit cu adevărat.
S-a înrolat pe front în echipele asiatice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar după război s-a angajat la un mic restaurant din București. A suferit de TBC și a fost la un pas să-și piardă viața. „Marele Cristian Vasile, vedeta muzicii uşoare, cel din lumina reflectoarelor, aplaudat, bisat, aclamat, admirat, era nevoit să trăiască la pat. Murea câte puţin în fiecare zi. Ros de boală, se hrănea doar cu amintirea unui trecut glorios. Deşi i se făcuse recomandarea de a sta numai în poziţie orizontală, era deseori găsit stând în fotoliu, cu ochii umeziţi. Alteori, privea cu orele pe geam“, nota Nicu Teodorescu în „Ultimul trubadur“.
Mormântul fără cruce
Prin 1950, şi-a revenit, însă nu a mai reușit niciodată să aibă succesul de dinainte de război din cauza comuniștilor. Se spune că a refuzat să se supună directivelor de partid. Nu a vrut să cânte pentru Gheorghiu Dej sau pentru Stalin. I s-a propus să plece în străinătate, la Paris, dar a preferat să rămână în România, încercând să facă ceea ce ştia mai bine: să cânte.
O perioadă s-a întors în București pentru a prezenta programe la Circul de Stat, dar și pentru a fi regizor la Teatrul de păpuși „Țăndărică”, iar aici a întâlnit-o pe fosta cântăreaţă Rada Moldovan, femeia care i-a rămas alături până la finalul vieţii. S-au căsătorit şi s-au mutat la Piatra-Neamţ, el ca regizor, Rada, ca sufleur.
Problemele de sănătate au reapărut, artistul respirând tot mai greu, ajutat de un aparat care asigura inhalaţia cu alopent. În afară de boala la plămâni, Cristian Vasile a avut o afecțiune la inimă și o paralizie a corzilor vocale. Pe data de 15 iunie 1974, interpretului renumitei piese „Zaraza” s-a stins din viață, la 66 de ani. Înainte să moară, ar fi cerut să nu i se pună cruce inscripţionată cu nume pe mormânt, ca nimeni să nu poată cunoaşte detaliile poveştii sale triste, spunând că, dacă va mai însemna ceva pentru oricine, atunci acela care va dori să-i afle cu adevărat povestea îl va căuta şi îl va găsi.
