Roxana Ciuhulescu, totul despre pregătirea pentru Survivor. Cu cine lasă copiii
La 43 de ani, Roxana Ciuhulescu vrea să demonstreze că poate, iar peste câteva zile va pleca în cea mai importantă competiție din viața ei: Survivor. Nu îi este frică, dar are emoții mari, în special pentru copiii ei, Ana și Cezar, care vor rămâne în grija lui Silviu, cel care îi este soț de patru ani.
Roxana Ciuhulescu a oferit un interviu exclusiv pentru Click!, în care a vorbit depre familie, pregătire și această importantă competiție.
- Roxana, cum te pregătești de competiția Survivor? Peste câteva zile vei pleca.
Roxana Ciuhulescu: Mă pregătesc din toate punctele de vedere, fizic și mental. Îmi pregătesc organismul, mi-am pregătit familia. În primul rând fizic, pentru că fac foarte mult sport, de exemplu, mă duc la al doilea antrenament de ziua de astăzi, fac diferite clase, diferite tipuri de mișcare, mă pregătesc în mod special pentru supraviețuire și sunt clase specifice.
Îmi pregătesc organismul în sensul că am făcut și fac în continuare niște perfuzii cu minerale și cu vitamine și cu antioxidanți. Regimul meu alimentar: de trei săptămâni încoace mănânc slab caloric, dovadă că am și slăbit deja 2 kg. Mă pregătesc mental și m-am pus cam în toate ipostazele pe care cel puțin le-am urmărit și am văzut cam ce se întâmplă acolo.
- Familia ta cum a acceptat că vei sta departe de ea o perioadă?
I-am pregătit pe cei mici, și pe cei mari. Ana, fetița mea, a fost prima care a vrut să plec la Survivor. Cu Cezar, cel mic, deja am lucrat și psihologic, m-a consiliat o psiholoagă cum să îl abordez și cum să îl învăț să se adapteze cu această idee.
- Cum ați petrecut Sărbătorile? Cred că au fost cele mai importante și cu emoție.
Crăciunul l-am făcut cu toată familia. A venit și fratele meu din Italia împreună cu cumnata și cu fetița lui, cu mama mea, cu câțiva prieteni. Am fost cu toții în Argeș, acolo unde noi avem o casă frumoasă, la munții Iezer Păpușa. Și tot în aceeași formulă am făcut și Revelionul. Fratele meu a venit în mod special ca să mă încurajeze înainte de Survivor, pentru că știa că am nevoie din punct de vedere moral și de el. Oricum, la noi e lege, Crăciunul se face în familie, dar iată că și Anul Nou l-am făcut tot împreună.
- Totuși, cu cine îi lași pe cei mici? Ana are 13 ani, Cezar 4. Este destul de dificil, cred.
Ca să spun sincer, dacă nu aveam cu cine să las copiii sau nu aveam siguranță că puii mei sunt în siguranță, fii sigură că nu plecam la Survivor. În perioada în care voi lipsi, Silviu va fi și mamă, și tată pentru copiii noștri. Însă am și două bunicuțe, una naturală și cealaltă adoptată, ca să zic așa. Una care stă tot timpul cu noi, și maică-mea care vine și ea din când în când. Plus că amândoi au activitate: unul merge la școală, iar celălalt merge la grădiniță, adică își vor umple bine perioada asta în care eu voi lipsi.
- Aș vrea să te întreb dacă îți este frică. Ai emoții?
Da, să știți că am emoții. Consider că emoțiile sunt firești, constructive. Toate acțiunile mele, mai ales cele extreme, au venit la pachet cu emoții, pentru că dacă nu avem emoții nu am simți că trăim. Încerc să mă autocontrolez, cel mai important în această competiție este mentalul, iar dacă stai bine din punct de vedere mental, ești din start câștigător.
Oricât de bine ai fi pregătit fizic ,nu ai cum să reziști dacă psihicul tău nu este unul foarte bun. Știm foarte bine că toate comenzile organelor vin de la creier, știu că hrana va fi puțină, știu că va fi oboseală, că vom dormi sub cerul liber. Competiția este în sine destul de dură, dar sunt pregătită.
M-am pus în toate ipostazele și cred că o să ies cu fruntea sus. Pentru mine toți competitorii sunt superiori și îi respect pe toți chiar dacă despre unii se comentează că nu au făcut sport în viața lor sau au făcut foarte puțin, dar s-ar putea să avem surprize. Eu mă duc cu fruntea sus și sper să ies la fel.
Am zburat cu supersonicul, cu MIG-ul, am zburat cu ȘOIM-ul, am făcut saltul din elicopter, am făcut antrenamente cu SIAS (Serviciul pentru Intervenții si Acțiuni Speciale). Acum este cu totul altceva. Și mai e ceva, eu nu uit niciodată de unde am plecat și cine mă cunoaște știe că am o decență și un bun simț pe care mi le păstrez în orice condiții, indiferent prin ce etape voi trece acolo.
- Te motivează cineva? Ai un erou, ca să zic așa?
Mă motivează extraordinar un om care a reușit să dovedească că poate deveni campion olimpic chiar si după ce a rămas fără laba piciorului drept. În 1996, la vârsta de 19 ani, după ce fusese de zece ori campion național la patinaj viteză, Eduard Novak a suferit un accident de mașină și și-a pierdut un picior. A fost medaliat cu aur la Jocurile Paralimpice de la Londra din 2012, competiție pentru care s-a antrenat intens, iar anul acesta, la Tokyo, la vârsta de 45 ani, a luat medalie de argint la Jocurile Paralimpice.
După accident, s-a apucat de ciclism și a devenit primul și singurul nostru campion paralimpic.
Cine este Roxana Ciuhulescu
Supranumită „amazoana din Carpaţi”, Roxana Ciuhulescu (39 de ani) este una dintre femeile imposibil de confundat din România! Picioarele ei măsoară 1,20 metri lungime şi se poate spune că acestea i-au adus celebritatea.
În vârstă de 43 de ani, Roxana are o fetiță din mariajul cu Mihai Ivănescu, pe nume Ana Cleopatra, și un băiețel din căsnicia cu Silviu Bulugioiu, pe Cezar.
