A început școala! Ce alte scuze invocă românii pentru a nu munci: „De ce nu vă duceți pruncii la școala din cartier?”

Odată cu începerea școlii, în multe companii reapar discuțiile legate de programul angajaților care sunt părinți. În timp ce unii colegi își ajustează orele de lucru pentru a-și duce sau a-și lua copiii de la școală ori de la activități, alții resimt presiunea suplimentară creată de redistribuirea sarcinilor și de scăderea timpului efectiv de lucru în echipă.

Nemulțumirile părinților Foto: pixabay.com

Nemulțumirile unei mame

O utilizatoare Reddit a deschis un forum prin care și-a exprimat nemulțumirile privind comportamentul părinților, odată cu începerea unui nou an școlar.

„Sunt la rândul meu părinte (2 copii). Respect părinții și, în special, mamele eroine. Pruncii lor ne vor îngriji, ne vor plăti pensiile, etc. Dar NU pot să accept să mai iau din munca altora care abia-abia leagă două task-uri într-un sprint.

De ce se întâmplă asta?

Pentru că acceptă sclavii de manageri scuze de tipul „trebuie să îmi ridic puiul de la școală, apoi să îl duc la meditații”, lucrând efectiv doar 5 ore, dintre care 1-2 sunt pierdute la țigară/masă. De ce le acceptă? Pentru că munca la corporație nu este despre performanță. Este despre OBEDIENȚĂ.

De ce nu vă duceți, sclavilor, pruncii la școala din cartier?

„Nu sunt profesori buni.”

„Vreau un viitor mai bun pentru copilul meu.”

Hai, nu zău? Dar când v-ați luat cotețul la 60.000 acum mulți ani v-a plăcut, eh? Acum vă pute acolo, printre restul oamenilor care tot vreo 60.000 au dat, eh?

Stați voi liniștiți. Că doar nu o să termine toți Oxford și MIT. Tot pe la vreo Politehnică o să ajungă și MAXIM muncitor la vreo corporație, dând din coate ca toți ceilalți.

Lecțiile alea de pian, de înot, de aritmetică în limba chineză, etc. o să fie degeaba când șeful îi va spune „mâine să fie gata”, iar colegii indieni Rajesh și Saankur spun „yes, sir”.

Își mai chinuie și copiii de la vârste de 6-7-8 ani cu naveta, să mă blocheze pe mine în trafic, ca vezi-doamne prințișorii lor să facă „școală bună”, când tot sclavi la securici o să ajungă, exact ca părinții lor, exact ca noi toți”.

Autorarea critică și presiunea socială legată de alegerea „școlilor bune”, care îi determină pe unii părinți să facă naveta zilnic cu copiii, în loc să opteze pentru instituțiile din cartier. Motivele invocate sunt diverse - de la lipsa profesorilor performanți, la dorința unui „viitor mai bun” pentru copil - însă consecințele se resimt în trafic, în programul părinților și, implicit, în dinamica echipelor de la birou.

Ce au răspuns ceilalți părinți

Un părinte, care este totodată și manager, spune că permite angajaților să își rezolve responsabilitățile personale, dar fără a ajusta volumul de lucru:

„La mine le accept, dar nu le scad taskurile. Vrei să pleci două-trei ore cu copilul? Nicio problemă, dar taskurile rămân aceleași, iar KPI-urile nu se schimbă”.

Această abordare vine din dorința de a menține echitatea între angajați, indiferent dacă sunt sau nu părinți. „Pe restul care au copii nu îi scutesc de muncă la fel”, explică el.

De cealaltă parte, un internaut spune că trebuie să existe un echilibru între viața privată și cea profesională.

„O zi de muncă în care nu ți-ai rezolvat cel puțin o problemă personală e o zi pierdută. În viață sunt lucruri mult mai interesante decât munca. Las-o mai moale”.

Un alt aspect discutat este presiunea socială legată de alegerea „școlilor bune”. Mulți părinți preferă instituții aflate la distanță, ceea ce implică navetă zilnică și un program complicat. Autorul consideră că această tendință este alimentată de dorința de imagine: „Părinții vor școli bune, adică școli care le dau note mari fără să facă nimic. Scopul părintelui este ca imaginea copilului să fie una bună, nu să învețe carte”.

A sunat clopoțelul  pentru anul școlar 2026-2027

Aproape trei milioane de elevi și preșcolari au revenit luni, 7 septembrie, în sălile de clasă, marcând startul unui nou an școlar organizat în 36 de săptămâni și structurat în cinci module de învățare, alternate cu perioade de vacanță. Modelul modular urmărește să ofere mai multă flexibilitate și o distribuire mai echilibrată a ritmului școlar.

Părinții care au vrut să fie alături de copii în prima zi de școală au trebuit să țină cont de faptul că ziua liberă specială pentru această ocazie nu este încă prevăzută de legislația în vigoare. Proiectul aflat în Parlament ar putea schimba regula pentru viitor, însă până la adoptarea și intrarea sa în vigoare, angajatorii nu sunt obligați să acorde această zi liberă în baza inițiativei legislative.