Ce mâncau soldații din armata lui Napoleon. Alimentele care nu se lipseau niciodată din meniu
Campania din Rusia din 1812 a fost începutul sfârșitului pentru Napoleon, iar retragerea din Moscova a fost marcată de foamete și pierderi masive. Din cauza lipsei de hrană și a frigului extrem, soldații Marii Armate s-au confruntat cu condiții cumplite, luptând pentru supraviețuire într-un mediu ostil. Câteva descoperiri recente din Vilnius, unde scheletele unor soldați francezi au fost găsite într-o groapă comună, au adus informații noi și surprinzătoare despre alimentația acestora.
Ce alimente erau nelipsite în dieta soldaților napoleonieni
Dieta soldaților napoleonieni era extrem de simplă și de obicei adaptată la condițiile dure de pe câmpul de luptă. Cele mai comune alimente din proviziile lor erau:
Pâine și biscuiți tari (hardtack): Soldații primeau frecvent pâine și biscuiți uscați, deoarece acestea rezistau bine la transport și nu se stricau ușor. Pâinea proaspătă era rară și adesea înlocuită de acest substitut dur și sățios.
Carne sărată: Carnea de porc sau de vită era sărată pentru a rezista mai mult timp. Cu toate acestea, pe durata retragerii, accesul la carne era aproape inexistent, iar soldații recurgeau la orice sursă de proteină disponibilă, inclusiv caii armatei.
Legume uscate și cereale: Fasolea, mazărea și lintea erau alimente esențiale în dieta soldaților, fiind surse accesibile de proteine și carbohidrați. Cerealele precum grâul și orzul erau, de asemenea, prezente, mai ales la începutul campaniei.
Analiza scheletelor descoperite la Vilnius. Dieta și originea soldaților
Studiile recente efectuate pe scheletele soldaților descoperiți la Vilnius au dezvăluit o diversitate etnică remarcabilă și o diferențiere semnificativă în alimentație. Analiza izotopilor de carbon și azot din oase a permis cercetătorilor să stabilească ce fel de dietă aveau soldații, iar datele obținute au arătat:
Soldați cu dietă predominant vegetală: Soldații de rând aveau o alimentație simplă, bazată pe cereale, mai ales grâu și orz, și legume. În timpul campaniei, accesul la carne era minim, astfel că soldații obișnuiți s-au hrănit mai ales cu rațiile de cereale și leguminoase.
Ofițerii superiori și însoțitorii lor: Ofițerii și cei din anturajul acestora aveau o dietă mai bogată în carne, pe care o primeau într-o oarecare măsură din rațiile oficiale, dar și prin comerț. Aceste diferențe au devenit însă aproape inexistente în timpul retragerii, când toți soldații sufereau de foame.
Influențe culturale diverse: Dieta soldaților reflecta originea etnică variată a armatei napoleoniene, compusă din francezi, austrieci, italieni, polonezi și spanioli. Analiza oaselor a arătat preferințe alimentare specifice regiunilor de proveniență, cum ar fi grâul și orzul pentru nordul Europei, iar meiul pentru sud.
Condițiile grele ale retragerii și efectele asupra dietei
Campania din Rusia a fost caracterizată de penuria alimentară extremă, iar soldații au ajuns să mănânce ce le cădea în mână pentru a supraviețui. Pe măsură ce rușii au distrus rezervele de hrană prin tactica „pământului pârjolit”, soldații francezi au fost obligați să își sacrifice caii pentru a avea carne, iar în lipsa apei și a unui adăpost adecvat, au suferit de boli și malnutriție severă.
Studiul efectuat asupra scheletelor din Vilnius este un exemplu clar al dificultăților prin care au trecut soldații în acea perioadă. Datorită analizei detaliate a rămășițelor lor, istoricii și antropologii au putut construi o imagine realistă a vieții de zi cu zi în armata napoleoniană și a alimentației austere care i-a însoțit în campaniile sale.
