Destinul tragic al Sophiei Mavrodin, nepoata lui Dinu Lipatti. A murit la 28 de ani și are cel mai sinistru mormânt din cimitirul Bellu
Unul dintre cele mai interesante monumente funerare, din cimitirul Bellu, are în spate o poveste tristă. Este vorba despre Sofia Mavrodin, alpinista care a murit la numai 28 de ani, căzând de pe stânca unde găsise cuibul unui vultur care a atacat-o dând din aripi. Tatăl ei a adus la cimitir stânca bucată cu bucată, iar sculptorul Constantin Bălăcescu a realizat monumentul funerar între 1905-06.
Cum a murit Sophia D.A. Mavrodin
Sophia D.A. Mavrodin, una dintre primele alpiniste din țara noastră, avea 28 de ani când a decis să facă o ascensiune așa cum mai făcuse de multe ori. Urcușul a fost la fel de greu ca celelalte, iar cu stâncile era obișnuită. Doar că de această dată, în vârful stâncii își făcuse cuib un vultur. Sophia a zărit mai întâi ramurile groase de la baza cuibului, apoi pe cele mai subțiri, rânduite cu grijă de pasărea de pradă, iar curiozitatea a împins-o și mai sus pe stâncă, socotind poate că zburătoarea nu era acasă.
Din păcate, aceasta era in cuib, iar văzând alpinista, pasărea care era un vultur, a început să scoată sunete amenințătoare și să dea din aripi. Fata nu a putut să se apere nici de vultur și nici să se țină bine de stâncă, motiv pentru care s-a prăbușit în gol de pe creastă.
Ce se află la mormântul acesteia în loc de cruce
Tatăl ei a adus-o la București, și odată cu ea, a adus și stânca blestemată. Copleșit de durere, a pus oameni să-i dărâme vârful piatră cu piatră. Sculptorului Constantin Bălăcescu i-a dat sarcină grea: să clădească un monument funerar pentru tânăra Sophia. Artistul a lucrat un an la monumentul pe care-l putem vedea în cimitirul Bellu. Constantin Bălăcescu (1865-1913) a studiat la Veneția și Milano și a reprezentat România la celebra Expoziție Universală de la Paris din 1900 unde a fost medaliat cu bronz.
Povestea Sophiei se citește repede, printre lacrimi: un vultur și-a apărat stânca de o fată care nu știa să zboare. Între pasărea de pradă și silueta mlădie a Sophiei stă o plăcuță cu următoarea inscripție: „Nu de moarte mă cutremur, ci de vecinicia ei, și teama de a nu vă mai putea vedea.”
