Geniul uitat al României. Povestea incredibilă a matematicianului care a uimit Parisul și a pus Timișoara pe harta lumii
Puțini români știu astăzi că unul dintre cei mai străluciți savanți pe care i-a dat țara noastră, Traian Lalescu, nu a fost doar un matematician de geniu, ci un veritabil enciclopedist care a schimbat pentru totdeauna fața educației și științei românești.
Născut pe 12 iulie 1882, fiul modest al unui funcționar de bancă din Cornea, județul Caraș-Severin, și al unei mame ardelence, Lalescu a demonstrat încă din copilărie o sete uriașă de cunoaștere.
În ciuda posibilităților materiale reduse, a fost întotdeauna elev eminent, premiant de onoare și un tânăr cu o disciplină intelectuală ieșită din comun. Din clasa a VI-a, trimitea deja articole pentru Gazeta Matematică, semn că destinul său se contura în jurul cifrelor și formulelor.
Drumul spre gloria internațională
După studii universitare la Iași și București, unde i-a avut ca profesori pe titanii matematicii românești — Gheorghe Țițeica, Spiru Haret, Ermil Pangrati, Anton Davidoglu și Nicolae Coculescu — Lalescu a obținut o bursă modestă pentru a studia la Paris. Acolo, în 1908, își susține teza de doctorat intitulată „Sur l’équation de Volterra”, lucrare care avea să fie recunoscută drept prima contribuție importantă în domeniul ecuațiilor integrale.
Această realizare i-a atras respectul marelui matematician italian Vito Volterra și l-a consacrat pe plan internațional. Nu s-a oprit aici: tot la Paris, Lalescu a obținut și diploma de inginer la Școala Superioară de Electricitate, combinând rigoarea teoretică cu abilități practice excepționale.
Primul tratat din lume și o universitate construită de la zero
În 1911, Traian Lalescu publică „Introducere la teoria ecuațiunilor integrale”, primul tratat din lume dedicat acestui subiect, un moment istoric pentru matematica universală.
Însă geniul său nu s-a limitat la cercetare: a fost profesor universitar la București și Timișoara, unde a militat cu ardoare pentru înființarea Școlii Politehnice.
În 1920, visul său devine realitate și devine primul rector al acestei instituții, punând bazele unei tradiții academice solide în Banat. În paralel, Lalescu activează și în viața politică, fiind deputat de Caransebeș, un exemplu rar de savant care nu s-a izolat în laborator, ci a căutat să contribuie direct la dezvoltarea societății.
Ultimul enciclopedist al României
Traian Lalescu nu a fost doar un matematician de excepție, cu contribuții unanim recunoscute pe plan mondial, ci și un inginer remarcabil, un economist de marcă, un fin cunoscător al artei românești și universale, dar și un pasionat al istoriei științei.
Mulți l-au numit „ultimul enciclopedist al României” pentru că stăpânea, la cel mai înalt nivel, domenii extrem de variate: ecuații funcționale, serii trigonometrice, fizică matematică, geometrie și algebră.
Deși a trăit doar 47 de ani, între 1882 și 1929, moștenirea pe care a lăsat-o este una uriașă, iar ecoul realizărilor sale răsună și astăzi în manuale, tratate și în istoria științei mondiale.
Din păcate, numele său nu este suficient cunoscut în afara mediului academic, iar povestea lui merită repovestită și readusă în atenția publicului, ca exemplu de inteligență, ambiție și dăruire totală pentru cunoaștere, scrie Descopera.
