Hașdeu nu a putut să treacă peste moartea fiicei sale, Iulia. Cum a luat legătura cu ea, chiar în Lumea de Dincolo și ce mistere ascunde castelul Cantacuzino
Moartea prematură a Iuliei Hașdeu a creat o durere nemărginită în sufletul tatălui său, Bogdan Petriceicu Hașdeu. Mult timp s-a vorbit despre legătura celor doi după decesul acesteia prin intermediul ședințelor de spiritism. Cum a decurs primul lor „dialog”, aflați din rândurile de mai jos.
Iulia Hașdeu s-a stins din viață la vârsta de 19 ani, pe 19 septembrie 1888, din cauza tuberculozei. Tatăl ei s-a prăbușit psihic și în fiecare zi după moartea acesteia a încercat să ia legătura cu ea.
Hașdeu, ședințe de spiritism pentru a comunica cu Iulia
Bogdan Hașdeu a primit după multe încercări răspuns de la Iulia. Acest lucru s-a întâmplat după șase luni de la moartea tinerei.
„Trecuseră şase luni după moartea fiicei mele. Era în martie: iarna plecase, primăvara nu sosise încă. Într-o seară umedă şi posomorâtă şedeam singur în odaie lângă masa mea de lucru. De-nainte-mi, ca totdeauna, era o testea de hârtie şi mai multe creioane. Cum? nu ştiu, nu ştiu, nu ştiu, dar fără ca s-o ştiu, mâna mea luă un creion şi-i rezemă vârful de luciul hârtiei” - își începea mărturisirea B. P. Hașdeu.
„Ne vom revedea!”
Cărturarul a continuat să primească răspuns din partea fiicei decedate:
Începui a simţi la tâmpla stângă bătăi scurte şi îndesate, întocmai ca şi când ar fi fost băgat într-însa un aparat telegrafic. Deodată, mâna mea se puse într-o mişcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când braţul se opri şi creionul căzu dintre degete, mă simţii deşteptat dintr-un somn, deşi eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hărtie şi cetii acolo foarte limpede: <Je suis heureuse; je t'aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu> - (Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui să-ţi fie îndeajuns. Iulia Hasdeu) Era scris şi iscalit cu slova fiicei mele. Ce să fie? O va spune această carte.", scria Hasdeu, în 1892.
Iulia Hașdeu, „copilul-geniu”
Iulia Hașdeu a fost un copil extrem de inteligent: citea de la vârsta de doi ani și jumătate, la patru ani scria, iar la cinci deja compunea primele sale poezii.
Ajunsă la vârsta de 11 ani, Iulia deja trecea examenele de şcoală primară, iar la 11 ani termina liceul Sfântul Sava din Bucureşti.
La vârsta de 16 ani, în anul 1886 s-a înscris la Facultatea de Litere a Universităţii Sorbona. Fiind la Paris împreună cu mama sa, Iulia a continuat să păstreze legătura cu tatăl ei prin intermediul corespondenței scrise.
În jurnalul ei scria: „Aş vrea să-i trimit în fiecare zi scrisoare, însă mama mă ocărăşte că stau prea mult în casă. Zice că dânsa are grijă să-i dea de ştire că suntem sănătoase şi că dumnealui, dacă ar fi fost într-adevăr neliniştit pentru noi, ar fi venit aici. El a rămas să lucreze, şi mama ştie bine că este aşa. Se necajeste degeaba dumneaei.” (Constantin Nemeş, ”Iulia, a doua ediţiune a lui Hasdeu”)
