„Omul bufniță”, bărbatul care își putea roti capul la 180 de grade. Își vedea spatele fără să se uite în oglindă
Unul dintre oamenii cu talente și capacități ieșite din comun, gata să ia banii amatorilor de ciudățenii în anii 1920, a fost Martin Laurello, supranumit „Omul bufniță”. El a reușit să impresioneze audiențele cu o abilitate remarcabilă: capacitatea de a-și roti capul la 180 de grade.
Este destul de înfiorător că bufnițele își pot întoarce capul la 270 de grade, însă când un om și-l rotește la 180 de grade devine un lucru înspâimântător. Născut în 1885 în Nürnberg, Germania, Martin Laurello a emigrat în SUA, împreună cu alte câteva persoane care sufereau și ele de afecțiuni rare, cu dorința de a-și trăi visul american. Se credea despre el că este o minune anatomică, dat fiind faptul că avea capacitatea de a își roti capul la 180 de grade, fără să i se întrerupă circulaţia sanguină în creier şi fără ca vertebrele cervicale să aibă de suferit.
Înainte să fie inventate emisiunile TV cu oameni care fac lucruri extraordinare, principala sursă de distracție erau circurile, iar fenomenul „Freak Shows” captiva publicul cu prezentări neobișnuite ale oamenilor care și-au exploatat propriile particularități fizice pentru a câștiga bani.
Martin Laurello și-a făcut debutul în spectacolele ciudate ale Circului Dreamland din Coney Island, unde a captivat atenția publicului cu abilitatea sa neobișnuită. A lucrat cu multe grupuri de spectacole, precum „Ripley’s Believe It Or Not”, „Ringling Brothers”, dar și cu „Barnum and Bailey”. Supranumit „Omul bufniță” sau „Omul cu capul rotativ”, Martin nu a avut această „superputere” încă din copilărie. De fapt, a petrecut trei ani exersând, până când a reușit rotirea capului la 180 de grade, potrivit esternherald.com.
A fost căsătorit de două ori
Atunci când făcea acest lucru, nu putea să respire, iar din această cauză bărbatul nu putea sta mult în ciudata poziție. Cu toate acestea, el putea să bea, lucru care impresiona publicul. Odată cu trecerea anilor, a devenit o vedetă căutată în Statele Unite, realizând turnee care adunau audiențe impresionante.
Martin a fost căsătorit de două ori, prima sa soție a fost Laura (Precht) Emmertling și au avut un fiu, Alexander, născut în 1905. După ce a divorțat de aceasta, a decis să își unească destinul cu o a doua parteneră, Emilie (Wittl) Emmerling, însă a abandonat-o atât pe ea, cât și pe cei doi copii rezultați din mariaj - Albert, născut în 1922, și Walter, născut în 1926 - lucru ce a atras imediat atenția presei.
Despre viața personală a lui Laurello nu se știu prea multe. Una dintre colegele lui, Percilla Berjano, l-a descris ca fiind „un nazist care nu iubește drapelul american”. Tototdată, se mai știe că, în 1931, a fost arestat de poliția din Baltimore pentru că și-a părăsit soția. Deși a câștigat sume fabuloase de bani în timpul carierei sale în SUA, Martin Laurello a murit singur, în 1955, la vârsta de 70 de ani, din cauza unui infarct.
