Timpul surprinzător de scurt petrecut zilnic în fața televizorului care îți poate afecta creierul

Cercetătorii au petrecut decenii analizând ce se întâmplă cu creierul și corpul nostru atunci când petrecem prea mult timp în fața ecranelor. Orele îndelungate petrecute în fața televizorului în tinerețe pot fi asociate cu o funcție cognitivă mai slabă mai târziu în viață.

Ce se întâmplă dacă stai prea mult la televizor Foto: shutterstock

Descoperirile cercetătorilor

Un studiu din 2015 a urmărit 3.247 de persoane cu vârste între 18 și 30 de ani, timp de 25 de ani, pentru a investiga efectele vizionării TV și ale activității fizice asupra cogniției la vârsta mijlocie. Participanții au fost supuși la trei teste cognitive care evaluau viteza de procesare, funcția executivă și memoria verbală.

Cercetătorii au descoperit că vizionarea a peste trei ore de TV pe zi și nivelul scăzut de activitate fizică în tinerețe au fost asociate cu o funcție executivă și o viteză de procesare mai slabe la maturitate. Singura excepție: telespectatorii „înrăiți” nu au avut rezultate mai slabe la testele de memorie verbală, potrivit Ny Post.

Aceste rezultate au fost printre primele care au sugerat că aceste comportamente ar putea fi ținte importante pentru prevenirea îmbătrânirii cognitive înainte de vârsta mijlocie - însă cercetătorii au subliniat că studiul nu poate demonstra că vizionarea TV sau inactivitatea fizică provoacă declin cognitiv.

Cât înseamnă „prea mult”?

Nu există un prag universal stabilit pentru vizionarea TV, însă multe studii încep să ridice semne de întrebare în jurul intervalului de două până la patru ore pe zi. Un studiu din 2026 a arătat că vizionarea a peste 2,06 ore de TV pe zi este asociată cu un risc cu 17% mai mare de demență. Alte cercetări au semnalat riscuri la niveluri mai ridicate: un studiu din 2023 a arătat că vizionarea a 2–3 ore pe zi crește riscul de demență comparativ cu vizionarea a zero–o oră.

Un alt studiu, realizat pe adulți de peste 50 de ani, a arătat că vizionarea a peste 3,5 ore pe zi este asociată cu o memorie verbală mai slabă după șase ani. În plus, un studiu din 2025 a constatat că afectarea cognitivă este deosebit de evidentă la persoanele care urmăresc patru ore sau mai mult de TV pe zi.

Riscul de demență, în creștere

Un studiu din 2023 a arătat că persoanele care urmăresc o cantitate moderată de TV — două până la trei ore pe zi - sau peste trei ore pe zi - au un risc mai mare de demență decât cei care urmăresc între zero și o oră.

Cei care se uitau cel mai mult la TV și aveau și antecedente familiale de demență prezentau un risc cu 42% mai mare, comparativ cu un risc cu 30% mai mare în rândul celor fără istoric familial.

Totuși, cercetătorii atrag atenția că o asociere nu înseamnă neapărat cauzalitate - este posibil ca persoanele aflate în stadii incipiente ale declinului cognitiv să fie mai predispuse să petreacă timp în fața televizorului.

Materia cenușie a creierului scade

Avertismentul „televizorul îți strică creierul” pare să aibă un sâmbure de adevăr. Cercetătorii au analizat dacă vizionarea TV pe termen lung, din tinerețe până la vârsta mijlocie, este asociată cu un volum mai mic de materie cenușie în creier.

Materia cenușie, componentă esențială a sistemului nervos central, este implicată în procesarea informațiilor, controlul mișcărilor, gestionarea simțurilor și reglarea emoțiilor.

„Persoanele care au urmărit, în medie, cu aproximativ o oră și jumătate mai multă televiziune pe zi decât colegii lor pe parcursul perioadei de la mijlocul până la sfârșitul vârstei adulte au înregistrat o reducere a volumului cerebral de aproximativ 0,5%”, a declarat coautorul Ryan Dougherty pentru revista John Hopkins Magazine.

„Acest procent poate părea mic, dar curentul științific dominant susține că menținerea integrității creierului nostru poate prelungi perioada până când observăm declinul cognitiv legat de vârstă”, a mai adăugat Dougherty.

Pe parcursul a 20 de ani, cercetătorii au evaluat obiceiurile de vizionare TV ale 599 de participanți și au măsurat ulterior volumul cortexului frontal, al cortexului entorinal, al hipocampului și volumul total de materie cenușie.

Persoanele care au urmărit cel mai mult TV aveau un volum mai mic de materie cenușie în cortexul frontal și entorinal, precum și un volum total redus.

Calitatea somnului este și ea afectată

Cercetările sugerează că TV-ul poate influența somnul prin suprimarea melatoninei și amânarea orei de culcare, în special la tineri. Un studiu experimental de mici dimensiuni a analizat modul în care vizionarea TV afectează secreția de melatonină și cortizol, hormoni implicați în ciclul somn–veghe.

Melatonina, care induce somnul, este cunoscută pentru faptul că este suprimată de lumina puternică, inclusiv cea emisă de ecrane.

Un alt studiu, tot de mici dimensiuni, a limitat studenți și persoane vârstnice la 30 de minute de TV pe zi, timp de o săptămână. Studenții au mers la culcare mai devreme și au dormit mai mult, în timp ce la adulții în vârstă nu s-au observat modificări semnificative.

De ce unele persoane nu pot adormi fără televizor

Psihologii explică faptul că televizorul nu are rol doar de zgomot de fundal. Spre deosebire de zgomotul alb sau de sunetul unui ventilator, un film ori o emisiune oferă creierului un punct concret asupra căruia să își concentreze atenția.

În acest fel, mintea este distrasă de la grijile cotidiene, de temeri sau de gândurile repetitive care apar frecvent înainte de culcare. Pentru multe persoane, televizorul devine o metodă prin care reușesc să reducă fluxul continuu al gândurilor și să creeze o senzație de siguranță.

Ce legătură există între acest obicei și traumele din trecut

Un aspect remarcat de psihologi este relația dintre adormitul cu televizorul pornit și experiențele traumatice. Pentru unele persoane, acest comportament poate reprezenta un mecanism de adaptare.

După un eveniment traumatic, unele persoane dezvoltă hipervigilență, o stare în care creierul rămâne permanent în alertă și reacționează exagerat la orice zgomot neașteptat.

În astfel de situații, sunetul constant al televizorului acoperă zgomotele din casă sau din exterior și reduce senzația de pericol. Creierul percepe zgomotul televizorului ca fiind previzibil și controlabil, spre deosebire de un sunet brusc care poate declanșa o reacție de alarmă.