Produsul românesc care i-a fascinat pe turiștii străini. Nu există o rețetă scrisă pentru el
Un produs românesc i-a scos din minți pe turiștii străini care vin în România, mai concret, la Sibiu. Preparatul nu are o rețetă scrisă, totul se prepară după ochi, iar gustul este unic.
Este bine cunoscut faptul românii consumă foarte multă pâine, ceea ce poate părea bizar pentru turiștii străini. Însă, atunci când ne vizitează, descoperă de ce ne place atât de mult acest produs și îl savurează și ei cu plăcere.
Românii au mai multe feluri de pâine, dar nimic nu seamănă cu pita de la Sibiu. O gospodină din Alămor, un sat sibian, a devenit foarte cunoscută prin pita bună pe care o face chiar ea, cu mâinile sale, așa cum o făceau străbunicile noastre, cu secole în urmă.
Pita de Alămor îi fascinează pe turiști
Antrepenoarea, Maria Ranf, începe încă de dimineață și face pita cu dragoste pentru turiști. „Seara facem plămădeala, înmuiem aluatul, pe la 22.30. Dimineață pe la 3-4 ne trezim. Dimineața, numai la noi arde becul în tot satul, nu găsești o lumină. Câinii latră și noi lucrăm! Frământăm pita, se dospește, la cuptor, după-amiaza e gata! Trebuie multe ore să facem pașii! Nu e o rețetă scrisă, trebuie să simțim aluatul și să îl vedem!
Am foarte mulți sibieni care vor să mănânce sănătos. Ca să se convingă că nu îi păcălim, i-am invitat să vină la noi! Am avut un domn aici, de zece ani cumpără de la noi. A intrat și s-a uitat, zice:
Dar unde aveți gazul? Nici cântar? Am zis că nu avem tehnologie! Și a zis că: No, asta e pita mea! (…) O doamnă din Australia a spus că revine ca la sora ei! Așteptăm oamenii aici mereu, îi învățăm să facă pită, de Crăciun tăiem împreună porcul, facem cârnați!”, a relatat doamna Maria pentru sibiu100.ro.
Nu are nevoie de tehnologie să o prepare
Sibianca nu are nevoie de tehnologie să facă minuni. „Pentru mine nu e o muncă! Mai aud câte o femeie care zice: Mai bine fac un copil, decât să frământ o troacă!’. Eu numai mă joc, că îmi place! Mi-e drag ceea ce fac!’
Femeia a făcut atât de multă pită până acum, în troaca sa de lemn, încât se amuză de faptul că i s-a deteriorat. Nu vrea să o strice de tot, așa că se gândește ca într-o zi să o agațe pe un perete. „Era de la muma. Atâta am făcut pită în ea, că s-a ros! Mi s-a gătat troaca, e ca foița! O să o expun pe un perete, amintire!”, a mai relatat gospodina.
