De ce nu ar trebui să iei totul personal. Lucruri care te ajută să nu mai pui la suflet fiecare vorbă

Un comentariu făcut pe un ton nepotrivit, un mesaj care nu are răspuns sau o privire care nu este de acord pot strica întreaga zi. Mai ales dacă începi să te întrebi ce ai greșit. Psihoterapeuta Michelle P. Maidenberg explică pe psychologytoday.com de ce avem tendința să luăm lucrurile personal și cum putem să învățăm să nu ne mai lăsăm atât de mult influențați de comportamentul celorlalți.

Foto: Imagine generată cu IA

Nesiguranțele personale, sursă pentru acest comportament

Ai salutat o colegă, iar ea abia ți-a răspuns. Primul gând pe care l-ai avut a fost că este supărată pe tine. Sau poate că ai trimis un mesaj unei prietene și, după câteva ore de tăcere, ai început să te întrebi dacă ai spus ceva nepotrivit.

Astfel de situații sunt frecvente. În multe cazuri, interpretăm comportamentul altora în funcție de propriile temeri și experiențe, fără să avem suficiente informații despre ce se întâmplă de fapt.

Psihoterapeutul Maidenberg spune că reacțiile de acest gen sunt influențate de nesiguranțele personale, de experiențele din trecut și de nevoia naturală de acceptare.

Respingerea socială poate fi foarte intensă. Un studiu publicat în revista științifică „Science“ în 2003 a constatat că, atunci când participanții experimentau excluderea socială, erau activate zone cerebrale implicate și în procesarea durerii.

Pentru a putea gestiona mai bine aceste situații, specialistul ne recomandă să facem o diferență între ceea ce spun sau fac ceilalți și înțelesul pe care îl dăm noi comportamentului lor.

1. Nu trebuie să fii plăcută de toată lumea

Gândește-te la persoanele pe care le-ai întâlnit de-a lungul timpului. Cu unii ai simțit imediat că te înțelegi, în timp ce cu alții nu ai reușit să găsești prea multe lucruri în comun.

La fel este și în sens invers. Nu toate persoanele pe care le întâlnești te vor aprecia, indiferent cât de drăguță, atentă sau bine intenționată ești.

Preferințele personale sunt influențate de temperament, valori, experiențe și așteptări. Dacă cineva nu te simpatizează, nu înseamnă neapărat că ai făcut ceva greșit.

Problema apare atunci când transformi lipsa de apreciere într-o judecată despre propria valoare.

Când simți că ai nevoie de aprobarea cuiva, întreabă-te dacă părerea acelei persoane este cu adevărat importantă pentru tine și dacă ai motive reale să te îndoiești de tine.

2. Nu poți ști ce gândește o altă persoană

O prietenă îți răspunde scurt la telefon. Partenerul este mai tăcut decât de obicei. Șeful nu îți zâmbește când vă întâlniți pe hol.

În lipsa unor explicații, mintea încearcă să completeze informațiile. Dacă ai tendința să te îndoiești de tine, este posibil să alegi chiar interpretarea care te pune într-o lumină rea.

„Sigur am supărat-o“, „Probabil nu mă mai place“ sau „Cred că am făcut o greșeală“ sunt concluzii care pot apărea înainte să verifici ce s-a întâmplat.

În psihologie, această tendință este asociată cu distorsiunile cognitive, adică moduri de gândire prin care interpretăm greșit anumite situații.

Separă faptele de presupuneri. Știi că persoana respectivă a răspuns scurt, dar nu știi de ce. Poate este obosită, preocupată sau grăbită. Dacă situația te neliniștește, poți întreba direct, fără acuzații.

3. Criticile dure pot avea legătură cu problemele celui care le face

Uneori, oamenii își exprimă frustrările prin remarci tăioase, reproșuri sau reacții disproporționate.

O persoană nesigură pe propriile capacități poate deveni foarte critică față de greșelile altora. Cineva care se simte neapreciat poate reacționa agresiv atunci când are impresia că nu este ascultat.

În psihologie, proiecția este un mecanism de apărare prin care o persoană atribuie altora anumite sentimente, impulsuri sau trăsături pe care îi este dificil să le recunoască la sine.

Totuși, nu orice critică reprezintă o proiecție. Unele observații pot fi justificate, chiar dacă sunt formulate neplăcut.

Analizează separat conținutul și tonul criticii. Dacă observația este întemeiată, poți ține cont de ea. Dacă este însoțită de jigniri, ai dreptul să ceri să ți se vorbească respectuos.

4. Nu trebuie să preiei starea proastă a celor din jur

Ai intrat vreodată într-o încăpere în care cineva era foarte nervos și ai simțit aproape imediat că te încordezi?

Emoțiile se pot transmite între oameni, uneori fără ca aceștia să-și dea seama. Fenomenul este cunoscut în psihologie drept contagiune emoțională.

Dacă o persoană vorbește iritat, ridică tonul sau își manifestă ostilitatea, este posibil să reacționezi prin neliniște, tensiune musculară sau dorința de a te apăra.

Poți ajunge astfel să te simți la fel de agitată ca persoana din fața ta, chiar dacă inițial erai liniștită.

Observă reacțiile corpului și încearcă să nu răspunzi imediat. Respiră mai lent, păstrează un ton calm și, dacă discuția devine prea tensionată, propune să o reluați mai târziu.

5. Starea proastă a cuiva nu este automat responsabilitatea ta

Când o persoană apropiată este supărată, primul impuls poate fi să te întrebi ce ai făcut.

În realitate, dispoziția oamenilor este influențată de numeroși factori: lipsa somnului, stres, probleme profesionale, dificultăți financiare, schimbări hormonale sau conflicte despre care poate nici nu știi.

Dacă partenerul ajunge acasă iritat, asta nu înseamnă neapărat că este nemulțumit de relația voastră. Iar dacă o colegă pare distantă, nu este obligatoriu să existe un conflict între voi.

În loc să te învinovățești, poți întreba simplu: „Te văd preocupat. S-a întâmplat ceva?“. Întrebarea lasă loc unei explicații, fără să presupună că tu ești cauza problemei.

6. Respingerea nu îți stabilește valoarea

Ai candidat pentru un post și nu ai fost aleasă. O persoană de care erai interesată nu și-a dorit o relație. Sau o prietenie s-a răcit, deși ai încercat să păstrezi legătura.

Respingerea poate provoca tristețe, rușine și îndoieli. Uneori, un eveniment punctual ajunge să fie transformat într-o concluzie generală: „Nu sunt suficient de bună”.

Psihoterapeutul Michelle P. Maidenberg explică faptul că respingerea poate avea numeroase cauze, de la nevoi și preferințe diferite până la incompatibilitate sau circumstanțe care nu depind de noi.

De exemplu, faptul că nu ai obținut un loc de muncă nu înseamnă că nu ești competentă. Este posibil ca angajatorul să fi căutat o experiență diferită sau să fi ales un candidat cu alte calificări.

Privește situația concretă, fără să o transformi într-o etichetă personală. Poți fi dezamăgită și, în același timp, să recunoști că un refuz nu anulează calitățile și realizările tale.

7. Reacțiile celorlalți îți pot oferi informații utile

Să nu iei lucrurile personal nu înseamnă să ignori orice observație sau să presupui că ceilalți greșesc întotdeauna.

Dacă mai multe persoane îți spun că le întrerupi atunci când vorbesc, poate merită să fii atentă la acest obicei. Dacă partenerul îți reproșează că nu îl asculți, o discuție sinceră poate clarifica problema.

Reacțiile oamenilor pot arăta ce așteptări au, cum interpretează anumite comportamente și ce îi deranjează într-o relație.

Este important însă să faci diferența între un punct de vedere exprimat respectuos și un comportament agresiv sau umilitor.

Cere exemple concrete atunci când primești o observație neclară. Întreabă ce anume a deranjat persoana respectivă și explică, la rândul tău, cum ai perceput situația. Dacă ai greșit, îți poți asuma responsabilitatea fără să te judeci excesiv.

8. Nu-ți consuma energia analizând la nesfârșit aceeași situație

Ai avut o conversație neplăcută și, câteva ore mai târziu, încă te gândești la ce ai fi putut spune altfel?

Repetarea mentală a unor situații stresante este cunoscută drept ruminație. Poți ajunge să reiei aceleași replici, să cauți explicații și să anticipezi noi conflicte, fără să găsești o soluție.

Acest proces poate întreține neliniștea și poate face ca o întâmplare de câteva minute să-ți afecteze întreaga zi.

Când observi că revii mereu la aceeași conversație, încearcă să identifici dacă există ceva concret de rezolvat. Poate ai nevoie să clarifici o neînțelegere, să îți ceri scuze sau să stabilești o limită.

Editor: Raluca Toma