Drama copilăriei Justițiarului de Berceni. Ce l-a marcat pe „vânătorul de pedofili”

Alexandru Constandachi, cunoscut în spațiul online drept „Justițiarul de Berceni”, supranumit și „eroul fără mantie”, datorită implicării sale în prinderea pedofililor, este un nume tot mai cunoscut în România. Cu toate acestea, puțini îi cunosc povestea de viață. Copilăria i-a fost marcată de familia disfuncțională din care a provenit, iar, pentru o perioadă, a fost abandonat de mamă și a rămas în grija tatălui, pe care îl descrie drept un „golan”, puțin preocupat de viața de familie.

Alexandru Constandachi. Foto: social media

Povestea de viață a „Justițiarului de Berceni”

Invitat în podcastul moderat de Cătălin Moroșanu, Alexandru Constandachi a vorbit deschis despre copilăria sa. Așa cum a mărturisit chiar el, provine dintr-o familie disfuncțională. La vârsta de 6 ani, a suferit enorm după plecarea mamei și a surorii sale, care au părăsit locuința după numeroase încercări ale mamei lor de a salva căsnicia. O perioadă a rămas în grija tatălui și a bunicilor, iar mai târziu a reluat legătura cu cea care i-a dat viață și l-a cunoscut pe bărbatul alături de care aceasta își refăcuse viața, cel pe care îl consideră omul care i-a „salvat” mama.

„Mama a plecat de când aveam șase ani. A divorțat de tatăl meu, el nu prea a fost prezent și, în mare parte, m-au crescut bunicii. Cert este că am crescut într-o familie disfuncțională și am normalizat asta”, a spus Alexandru Constandachi în podcastul lui Cătălin Moroșanu.

„Mama mea a încercat foarte mult să facă acea căsnicie să funcționeze”

Figura paternă i-a lipsit aproape în totalitate, deși bunicul a încercat, atât cât a putut, să suplinească rolul tatălui. Alexandru mărturisește că mama sa a făcut numeroase eforturi pentru a ține familia unită, în ciuda comportamentului fostului soț, care lipsea adesea de acasă.

„Figura mea paternă a fost bunicul, dar o figură paternă reală nu am avut și asta s-a observat și în creșterea mea. (...) Tatăl meu era un golan. Îi plăcea viața și nu era prea concentrat pe viața de familie. Mama mea a încercat foarte mult să facă acea căsnicie, familie să funcționeze, până când nu a mai putut, săraca femeie, și, când a avut ocazia, a plecat. Adică, efectiv, a plecat într-o noapte, a luat-o pe sora mea de mână, m-a pupat și mi-a spus că o să ne revedem curând, la modul ăla. Eu n-am conștientizat ce s-a întâmplat atunci și au trecut niște luni în care mă întrebam unde era mama. (...) Nu mi-a explicat ce se întâmpla, era în capul meu un haos.”

Alexandru Costandachi: „M-a luat și la ea, cu tatăl vitreg”

Deși mama sa l-a lăsat pentru o perioadă în grija bunicilor, aceasta a revenit ulterior în viața lui și l-a luat alături de noua familie, formată din sora sa și tatăl vitreg.

„În timp, am înțeles că mama, săraca, nu mai putea să trăiască în mediul acela. S-a chinuit foarte mult să facă totul să funcționeze. Erau vremuri când tata dispărea cu lunile, mama nu avea ce să-mi dea de mâncare, se chinuia. N-am judecat-o, ca adult, pe mama că a plecat.

A luat legătura din nou cu mine, m-a luat și la ea, cu tatăl vitreg. Fiind încă mic, aveam 10-11 ani, nu înțelegeam ce înseamnă tată vitreg. Am trăit și cu ei o perioadă. Au fost conflicte, pentru că eu probabil eram agresiv, că cine e bărbatul ăsta în viața mamei mele? El nu știa cum să mă ia. Pe vremea aia mai luai o palmă...”

Cum se înțelege în prezent cu mama și sora lui?

În prezent, Alexandru mărturisește că are o relație foarte bună cu mama sa, cu sora sa și cu tatăl vitreg, căruia îi este recunoscător pentru sprijinul oferit și pe care îl consideră un adevărat tată.

„Am o legătură minunată și cu mama mea, și cu sora mea, și cu tatăl meu vitreg, căruia îi sunt recunoscător că a salvat-o pe mama și e ca un tată pentru mine.”

Tatăl biologic al „Justițiarului de Berceni” s-a stins din viață, iar Alexandru spune că a reușit să-l ierte pentru tot ce s-a întâmplat în trecut.

„Da, l-am iertat, pentru că nici el nu a avut o figură paternă în viața lui, care să-l crească, și a suferit mult. N-a știut cum să se comporte ca un părinte. A murit, săracul, Dumnezeu să-l ierte, și consider că și-a plătit toate păcatele cu vârf și îndesat.”