Ramona Bădescu a cântat în limba română la o emisiune din Italia. Ce declaraţii emoţionante a făcut despre tatăl ei
Ramona Bădescu, una dintre cele mai iubite și apreciate actrițe din România, locuiește în Italia de mai mulți ani. Recent, a fost invitată la o emisiune de divertisment, unde vedeta noastră a cântat câteva versuri în limba română.
Și la 56 de ani, Ramona Bădescu știe cum să atragă toate privirile. Vedeta, una dintre cele mai iubite și apreciate actrițe din România, locuiește în Italia de mai mulți ani, acolo unde și-a întemeiat o familie minunată. Cu toate că are o afacere pe meleagurile românești, un local cu rețete italienești care nu îngrașă, Ramona Bădescu face încă naveta între București și Roma.
Recent, actrița și-a făcut apariția în cadrul unei emisiuni de maximă audiență, la celebrul post de televiziune Rai 1.
„Este actriță, prezentatoare, dansatoare și cântăreață, dar mai presus de toate, în ultimii ani, a fost o mamă fericită și îndrăgostită de micuțul ei, Ignazio”. Așa a fost prezentată publicului frumoasa româncă de gazda emisiunii „La Volta Buona”, relatează okmagazine.ro.
Îmbrăcată într-o rochie neagră croșetată, mulată pe corp și cu o ușoară transparență în zona decolteului și a picioarelor, de la genunchi în jos, Ramona Bădescu și-a făcut intrarea în studio exact ca o divă.
Ramona Bădescu a cântat câteva versuri în limba română
Și cum este numită „regina televiziunii române”, actrița a fost întrebată de ce mai muncește atât de mult. Ramona Bădescu a spus că muncește de vreo 50 de ani, având în vedere „că mi-am făcut debutul la 5 ani. Tatăl meu mi-a scris un cântec, «Sunt Ramona din Craiova»”. Pentru a demonstra, Ramona a luat microfonul și a cântat câteva versuri în limba română.
De asemenea, aceasta a mai spus despre tatăl ei, Cristel Bădescu, că a fost „un tată foarte sever, dar căruia îi mulţumesc că a fost aşa, pentru că m-a învăţat că trebuie să faci sacrificii în viaţă, un tată care a reconstruit Craiova, pentru că era diriginte de şantier la multe dintre construcţiile din oraşul nostru, un tată care nu avea duminici, iar mama gătea şi-l tot aştepta, un tată care mi-a scris primul cântec, un tată Fecioară, după care am avut un fiu tot în Fecioară, pe Ignazio; un tată care mi-a dat prima palmă şi am plâns singura dată în viaţa mea şi asta mi-a fost de ajutor pentru că apoi, la 21 de ani, fiind singură în lumea asta, am putut spune NU la fel de tare ca tata.
Pentru că el spunea Da abia a treia oară, după ce zicea Nu de două ori. Tata mi-a dat totul, ca şi mama mea. Îmi lipseşte foarte mult, dar sunt fericită că tata l-a ţinut în braţe pe Ignazio când l-am născut şi cred că mă urmăreşte de undeva de Sus. Îmi lipseşte nespus, dar e aici, înăuntrul meu”.
