Alzheimer: Unele medicamente prescrise pentru afecțiuni cardiace ar putea încetini declinul cognitiv

Un studiu suedez arată că unele anticoagulante prescrise frecvent pentru afecțiuni cardiace ar putea, de asemenea, să încetinească declinul cognitiv la pacienții cu boala Alzheimer.  

Studiul realizat de Institutul Karolinska din Suedia sugerează că anticoagulantele orale directe sunt asociate cu o rată mai lentă de declin cognitiv în rândul persoanelor care suferă atât de fibrilație atrială, cât și de boala Alzheimer, comparativ cu tratamentul cu warfarină sau cu absența tratamentului anticoagulant.

Publicat recent în European Heart Journal, acest studiu nu dezvăluie un „medicament miraculos”, ci mai degrabă un efect modest – măsurat cu ajutorul testului MMSE (examen clinic standardizat de evaluare a deteriorării cognitive) – care pare să se cumuleze în timp. Această descoperire aduce în discuţie o problemă delicată: ar putea acest tip de tratament pentru fibrilația atrială să contribuie și la păstrarea, pentru o perioadă mai lungă, a capacităților cognitive ale pacienților cu boală Alzheimer?

Ce a arătat cercetarea

Studiul a utilizat registrul național suedez pentru demență (SveDem) și a inclus 7.308 persoane diagnosticate recent cu boala Alzheimer în perioada 2007–2020.

Cercetătorii au comparat trei grupuri: pacienți care nu utilizau anticoagulante, pacienți tratați cu warfarină (un antagonist al vitaminei K) și pacienți tratați cu anticoagulante orale directe (DOAC/NOAC). Anticoagulante orale directe sunt medicamente de generație nouă, preferate în ghidurile medicale actuale datorită faptului că nu necesită analize repetate de sânge pentru monitorizare și au puține interacțiuni alimentare.

Evoluția cognitivă a fost monitorizată cu ajutorul scorului MMSE, evaluat repetat de-a lungul studiului.

Utilizarea anticoagulantor orale directe a fost asociată cu o rată mai lentă a declinului cognitiv: o diferență de aproximativ +0,23 puncte MMSE pe an față de persoanele care nu utilizau aceste medicamente și de +0,21 puncte față de utilizatorii de warfarină.

„Diferența este modestă de la un an la altul pentru un pacient individual, însă, pe o perioadă mai lungă, chiar și un efect de această magnitudine ar putea influența evoluția funcției cognitive. Rezultatele noastre sugerează că tratamentul cu anticoagulante orale directe ar putea avea un impact semnificativ și asupra funcției cognitive în acest grup de pacienți”, explică Nanbo Zhu, cercetător la Institutul Karolinska.

De asemenea, anticoagulantele orale directe au fost asociate cu o mortalitate mai scăzută, cu mai puține cazuri de accident vascular cerebral sau embolie sistemică și cu mai puține fracturi, fără o creștere netă a riscului de hemoragii majore. Warfarina a redus, de asemenea, mortalitatea și riscul de accident vascular cerebral, dar a fost asociată cu un risc mai mare de hemoragii majore.

Cum ar putea influența anticoagulantele declinul cognitiv

Fibrilația atrială favorizează formarea cheagurilor, care pot provoca accidente vasculare cerebrale, precum și leziuni cerebrale mai mici – uneori silențioase – ce pot accelera declinul cognitiv. Prin faptul că fluidizează sângele mai constant decât warfarina, anticoagulantele orale cu acțiune directă ar putea limita formarea acestor micro-cheaguri. „Există motive să credem că tratamentul ar putea avea un efect pozitiv asupra funcției cognitive, de exemplu prin îmbunătățirea fluxului sangvin și reducerea leziunilor cerebrale de mici dimensiuni”, explică Maria Eriksdotter, profesor de geriatrie în cadrul institutului suedez care a coordonat studiul.