Colesterolul bun versus colesterolul rău

Colesterolul are rol metabolic şi din el se sintetizează o serie de alte substanţe esenţiale pentru organism, fiind implicat în sinteza acizilor biliari, hormonilor sexuali şi a vitaminei D.

Ficatul deţine rolul central în reglarea colesterolului în organism, la acest nivel ajungând colesterolul ingerat din alimente, colesterolul sintetizat în diferite ţesuturi, în special în intestin şi ficat, de aici fiind eliminat ca atare sau sub formă de săruri biliare, prin bila, în lumenul intestinal.

Există două tipuri de colesterol: HDL (lipoproteine cu densitate mare sau colesterol bun) şi LDL (lipoproteine cu densitate mică sau colesterolul rău).

Colesterolul bun (HDL)

Lipoproteinele cu densitate mare au rolul de a transporta colesterolul din diferite părţi ale corpului către ficat şi de a împiedica depunerea acestora pe pereţii vaselor de sânge.

Astfel, rolul HDL este de a elimina excesul de grăsime din organism, de unde şi denumirea de ,,colesterol bun''. Pe de altă parte, colesterolul bun protejează organismul împotriva bolilor cardiovasculare prin transportul colesterolului de la ţesuturi spre ficat şi excreţia sa în bilă.

Când acest proces este afectat, grăsimea se depune treptat pe pereţii vaselor de sânge şi le îngustează, ducând la ateroscleroză, afecţiuni ale inimii, creierului şi circulaţiei periferice.

Nivelul optim de HDL colesterol este în jur de 45 mg/dl pentru bărbaţi şi în jur de 55 mg/dl pentru femei, însă valorile normale trebuie să fie mai mari de 60 mg/dl.

Colesterolul rău (LDL)

În acest caz, lipoproteinele cu densitate mai mică au un rol negativ - depozitează excesul de colesterol pe pereţii vaselor de sânge, fapt care duce, în timp, la îngroşarea vaselor de sânge şi la apariţia bolilor de inimă. De altfel, colesterolul rău este principalul responsabil al declanşării aterosclerozei.

Valorile colesterolului LDL ar trebui să fie cuprinse între 50 şi 100 mg/dl. Nivelurile optime ale LDL-colesterolului sunt mai mici de 160 mg/dl pentru adultul tânăr, mai mici de 130 mg/dl pentru persoanele care asociază alţi factori de risc cardiovascular şi mai mici de 100 mg/dl pentru persoanele cu cardiopatie ischemică manifesta, conform Asociaţiei Americane a Inimii.

Valorile scăzute ale LDL-colesterolului nu sunt considerate periculoase. Ele pot fi întâlnite la persoanele cu deficienţă lipoproteica moştenită, la cei cu hipertiroidism, infecţii, inflamaţii şi ciroză.