Ce legătură este între micul dejun și longvitate?
Cele mai multe recomandări despre micul dejun se concentrează asupra alimentelor pe care ar trebui să le pui în farfurie. Însă un studiu amplu realizat pe adulți, publicat în European Journal of Clinical Nutrition sugerează că ar trebui să acorzi atenție și orei la care consumi primele și ultimele calorii ale zilei. Ar putea avea legătură cu durata vieții.

Rezultatele arată o asociere, nu demonstrează că schimbarea orei meselor îți va modifica durata vieții. Totuși, ele se adaugă dovezilor potrivit cărora sănătatea ta ar putea depinde, nu doar de ceea ce mănânci, ci și de momentul în care mănânci.
Studiile anterioare au asociat săritul peste micul dejun și mesele luate târziu în noapte cu o stare de sănătate mai precară, însă riscurile legate de anumite ore ale meselor au rămas neclare.
Din acest motiv, cercetătorii au analizat date provenite de la 31.044 de adulți cu vârsta de cel puțin 40 de ani, incluși în National Health and Nutrition Examination Survey din SUA, în perioada 1999–2018.
Participanții au raportat tot ce au mâncat sau băut în ultimele 24 de ore, inclusiv ora la care au consumat fiecare aliment sau băutură.
Studiul, publicat în European Journal of Clinical Nutrition, a considerat că orice aliment sau băutură cu calorii consumată după ora 4 dimineața putea fi clasificată drept „prima masă”. Așadar, nu era vorba neapărat despre un mic dejun convențional, luat la masă.
Ultimul aport caloric a fost considerat ultima masă, iar intervalul dintre cele două momente a reprezentat fereastra zilnică de alimentație.
Cercetătorii au corelat apoi aceste informații cu decesele înregistrate până la sfârșitul anului 2019.
În analiză au fost luați în considerare factori precum vârsta, fumatul, activitatea fizică, calitatea alimentației, indicele de masă corporală, aportul energetic, veniturile și bolile deja existente.
Cu cât prima masă era mai târzie, cu atât riscul era mai mare
Cercetătorii au observat un tipar pe măsură ce ora primei mese era mai târziu.
În comparație cu persoanele care mâncau prima dată între orele 7:00 și 8:00, cele care luau prima masă între 8:00 și 10:00 prezentau un risc cu 10% mai mare de deces din orice cauză. Diferența creștea la 19% pentru cei care mâncau prima dată între orele 10:00 și 12:00 și la 29% pentru cei care începeau să mănânce după prânz.
Mortalitatea cardiovasculară a urmat un tipar asemănător. Prima masă luată după ora 12:00 a fost asociată cu un risc cu 46% mai mare de deces cardiovascular, comparativ cu prima masă luată între orele 7:00 și 8:00. La vârsta de 50 de ani, grupul care mânca mai târziu avea, de asemenea, o speranță de viață estimată cu 2,46 ani mai mică, în medie.
Ce se întâmplă cu ultima masă a zilei
Ora ultimei mese a produs un rezultat ceva mai surprinzător.
În loc ca riscul să crească pur și simplu cu fiecare oră mai târzie, relația a avut forma literei U. Comparativ cu încheierea meselor între orele 19:00 și 20:00, ultima masă luată înainte de ora 19:00 a fost asociată cu un risc cu 13% mai mare de deces din orice cauză, în timp ce consumul de alimente după miezul nopții a fost asociat cu un risc cu 27% mai mare.
Cel mai scăzut risc estimat a fost observat în jurul orei 20:00.
„Totuși, acest lucru nu înseamnă că intervalul 19:00–20:00 reprezintă ora ideală pentru cină în cazul tuturor”, a declarat pentru ScienceAlert autorul principal al studiului, Zhilei Shan, de la Huazhong University of Science and Technology.
Potrivit acestuia, mesele luate foarte târziu pot perturba ritmul circadian și metabolismul. În același timp, o ultimă masă luată foarte devreme ar putea reflecta un anumit program de viață, existența unor boli sau un aport energetic mai redus.
Persoanele care terminau de mâncat devreme aveau tendința de a fi mai în vârstă, de a mânca mai rar și de a avea mai multe probleme de sănătate. Prin urmare, ora mesei ar putea indica ceva despre starea lor de sănătate, fără să fie neapărat cauza problemelor respective.
Contează cât de lungă este „fereastra de alimentație”?
Intervalul zilnic în care mănânci complică și mai mult lucrurile.
După ce cercetătorii au luat în calcul ora primei mese, durata ferestrei de alimentație nu a prezentat o relație constantă cu mortalitatea în întregul grup studiat. Asocierea varia, în schimb, în funcție de ora la care începea alimentația.
Acest rezultat aduce o perspectivă suplimentară asupra preocupărilor privind ferestrele de alimentație foarte scurte: simpla numărare a orelor de post s-ar putea să nu spună întreaga poveste.
„Momentul meselor reprezintă un semnal important pentru ritmurile circadiene periferice”, a explicat Shan. „O primă masă luată mai târziu sau mâncatul noaptea târziu pot contribui la dereglarea ritmului circadian și la tulburări metabolice, inclusiv la afectarea metabolismului lipidelor și glucozei.”
Studiile pe animale indică posibile mecanisme care implică creșterea în greutate, acumularea grăsimii în ficat, perturbarea ceasurilor biologice ale organelor din afara creierului și modificarea absorbției grăsimilor. Nu se știe însă dacă aceste mecanisme explică și asocierea dintre orele meselor și mortalitate observată la oameni.
Ora mesei ar putea fi un indicator, nu neapărat cauza
Este posibilă și o cauzalitate inversă. Cu alte cuvinte, faptul că mănânci târziu ar putea fi consecința sau un indicator al unei stări de sănătate precare, al unui somn insuficient, al muncii în schimburi sau al situației socioeconomice.
Un studiu anterior efectuat pe adulți în vârstă a constatat, în mod similar, că ora micului dejun se deplasa spre mai târziu pe măsură ce se acumulau problemele de sănătate.
„Prin urmare, mesele luate mai târziu ar trebui interpretate ca un potențial marker de risc și, eventual, ca un comportament care poate fi modificat, nu ca o dovadă definitivă a unei relații directe de cauzalitate”, a precizat Shan.
Nu este cazul să îți schimbi radical programul meselor
Cele mai importante limite ale cercetării sunt legate de caracterul său observațional. Orele meselor au fost stabilite în principal pe baza unei singure relatări privind alimentele consumate în decurs de 24 de ore, realizată la începutul studiului. Aceasta s-ar putea să nu reflecte obiceiurile alimentare menținute ani la rând.
Cronotipul, caracteristicile detaliate ale somnului, orele la care participanții făceau mișcare și alți factori care nu au fost măsurați ar fi putut influența rezultatele, în ciuda numeroaselor ajustări și analize suplimentare efectuate de cercetători.
Sursa: Science Alert




































